E primăvară-n calendar...

E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Şi-un soare-aprins de chihlimbar
Pândeşte la chindie.

Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăzneţe,
Dar gheaţa-n noi nu s-a topit
Şi-n suflete-i tristeţe...

Narcise galbene-şi deschid
Petale graţioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase....

Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândeţe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor... să ne dezgheţe.

Mai bâzâie câte-un bondar
Prin luncă, pe răzoare,
E primăvară-n calendar,
În noi când va fi oare?

Tânjim după un alt Senin,
Ni-e sete de lumină,
Scrutăm văzduhul opalin
Şi-L aşteptăm să vină.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (15 martie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat ciopleşte-n plopii plângători,
Mişcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă.

Întârziaţi de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-şi deschidă,
O albinuţă prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a muşcat în zori,

Stă soarele întemniţat de după nori...

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

E primăvară-n calendar şi-n suflet
Deşi afară-i frig şi viscoleşte,
Dar noi avem nădejde totuşi
Că în curând se risipeşte.

E-o primăvară doar formală,
Se lasă mult prea mult dorită
Şi o să ştim, atunci când vine,
S-apreciem o zi însorită.

E prima zi de martie şi astăzi
O dat' cu mărţişorul ne aduce
În inimă un Soare de Viaţă
Ce ne-a fost împărţit prin Sfânta Cruce.

E sezon nou de an şi-o bucurie
Pe care vrem s-o împărţim cu alţii,
Căci L-am primit, ne facem datoria
Să ajutăm şi să-nmulţim talanţii.

Ah, Primăvară, de Viaţă astăzi
Ne-ai umplut tuturor căminul!
Te aşteptăm să vii şi-afară
S-aduci caldura şi seninul.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece şi avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Şi într-un vechi, micuţ bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor şi de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste şi amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet şi rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îţi răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingaşă petală
Şade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturaşi şi cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiaţă,
Sinceră şi drăgăstoasă
Tu trezeşti totul la viaţă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi este primăvară-n noi...

Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Şi am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Şi norii se plimbau, nevinovat...

Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am şoptit în gând
Dar, norii îşi vedeau de menuet,
Schimbându-şi partenerele pe rând...

Şi mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de şiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...

Şi am uitat că soare nu-i şi-i frig
( E totuşi primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!

De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Şi arunca în mine câte-un dor...

Şi nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Şi versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea cântării

Se dezmorţeşte crângul ieşit din hibernare
Şi izbucnesc pe pajişti păştiţe şi narcise,
E-un suflu de-nviere, e-n aer luminare,
E vremea înnoirii, când scoţi din cufăr vise.

E zumzet în grădină, pe-alei e vânzoleală,
Dau mugurii-n mesteceni, safirul umple zarea,
Bâzâie sec bondarii treziţi din toropeală,
Îi creşte vieţii pulsul, a început cântarea.

Se-mbracă-n alb cireşii sub clar de lună nouă,
Zefirul lasă trene de gingaşe petale,
În zori îşi pune iarba mărgelele de rouă,
E vremea înfloririi şi-a înnoirii tale!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (1 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifrele, zici, cu care eu compun
Din zile şi-ani un Calendar mai bun?
Şi ce se afla-n calendar? Un ieri
Pierdut şi-un mâine nenăscut – vă spun.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de primăvară

Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri,
Toate ies la adevăr.
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia.

poezie de Eugenia Calancea (1 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţi-e inima pustie
Sau de doruri arsă,
Câtă vreme bate vie,
La-a tristeţii colivie
Oaspete nicicând să-i fie,
Focul iute-ţi varsă
Şi fă cale-ntoarsă!

De ţi-e inima cu toane
Şi niţel posacă,
N-o supune la canoane,
Vezi ce-ascunde prin cotloane,
Nicidecum nu trage-obloane,
Sub boltă opacă
N-o lăsa să zacă!

De ţi-e inima-mboldită
De necoaptă minte,
N-o lăsa neîngrădită,
De scaieţi de-i năpădită
Roada bună-i pricăjită,
Trage-nvaţăminte
Şi mergi înainte!

De ţi-e inima...

Olivia Pocol

citat din volumul de versuri Apusul unei crizanteme de Olivia Pocol (3 februarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ţi mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin şemineu.

Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Şă beau cu poftă o "Fetească".

Vom căuta pe luncă, iar,
Flori şi trifoi cu patru foi
Şi-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.

Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcaţi cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.

Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopţi cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.

Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ţi rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.

Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine ştie câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colţ de paradis.
De-atât frumos şi gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Şi cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cicălitoare

Mă bâzâi ca un bondar...
Da îţi spun pe şleau nevastă,
De ai fi aşa de castă,
Ai fi Sfântă-n calendar!

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de decembrie

Sună iar un cântec sub foi de zăpadă,
Ducându-şi trăirea pilastră de veghe,
Albastrul îşi pică argintu-n cascadă
Şi munţii îşi îmbracâ sprâncenele-n zeghe.

Decembre strănută prin barba lui lungă
Şi-i şuieră chipul privind la furtuni,
Oasele îî trec prin ger, să-l străpungă,
Şi-n paşii lui sună, cu murmur, cununi.

Ielele îşi plimbă legământ-un jar,
Naşte iarăşi iarna cu sete de ghiaţă,
Iar se-aduc colinde-n trup de calendar,
Focul tremură cu raza-i semeaţă.

Trimit spiriduşii basmele-n podeţe,
Cu o dulce gură binecuvântează,
Se înalţă-n brazi datine, să-nveţe,
Şi-şi fac săbători pân' la bobotează.

Se macină grâul în nopţi lungi şi sfinte,
Să aducă pâinea zorilor, pe geană,
Copiii îşi mută soarele-n cuvinte,
Cu desaga plină fug la Cosânzeană.

Iar mezinul fiu înflorit de viaţă,
Gângureşte sfânt la sânul divin,
Fruntea cu ştergar raza-i stele ţeasă,
Prin a lumii soartă-i chipul lui senin!

poezie de Aurel Petre (13 decembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de decembrie

Sună iar un cântec sub foi de zăpadă,
Ducându-şi trăirea pilastră de veghe,
Albastrul îşi pică argintu-n cascadă
Şi munţii-şi îmbracâ sprâncenele-n zeghe.

Decembre strănută prin barba lui lungă
Şi-i şuieră chipul privind la furtuni,
Oasele îî trec prin ger, să-l străpungă,
Şi-n paşii lui sună, cu murmur, cununi.

Ielele îşi plimbă legământu-n jar,
Naşte iarăşi iarna cu sete de ghiaţă,
Iar se-aduc colinde-n trup de calendar,
Focul tremură cu raza-i semeaţă.

Trimit spiriduşii basmele-n podeţe,
Cu o dulce gură binecuvântează,
Se înalţă-n brazi datine, să-nveţe,
Şi-şi fac săbători pân' la bobotează.

Se macină grâul în nopţi lungi şi sfinte,
Să aducă pâinea zorilor, pe geană,
Copiii îşi mută soarele-n cuvinte,
Cu desaga plină fug la Cosânzeană.

Iar mezinul fiu înflorit de viaţă,
Gângureşte sfânt la sânul divin,
Fruntea-i cu ştergar, raza-i stele ţeasă,
Prin a lumii soartă-i chipul lui senin!

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul,, februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul "februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!