Şi totuşi este primăvară-n noi...

Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Şi am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Şi norii se plimbau, nevinovat...

Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am şoptit în gând
Dar, norii îşi vedeau de menuet,
Schimbându-şi partenerele pe rând...

Şi mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de şiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...

Şi am uitat că soare nu-i şi-i frig
( E totuşi primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!

De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Şi arunca în mine câte-un dor...

Şi nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Şi versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine
Şi lacăte de gheaţă-am pus la porţi;
Mă ninge liniştit şi mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorţi

Toţi îngerii goniţi din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopţile, pe un coşmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat şi vara minte,
A coborât şi iadul pe pământ.

Şi gustu-i de cenuşă şi tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă şi mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu eşti şi nici eu nu-s.

Eu în deşetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre scosul la tablă

când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
şi ajuns din urmă

mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpuşar
şi furnicile au dispărut
puf! puf!

hai
ridică-te şi ieşi
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
aşezate în cutiile pentru mutat

m-am trezit la tablă
cu învăţătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiţia substantivului
derutat fiind de situaţie
dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

de frică sau de ruşine
am început să cresc şi să mă micşorez
până am rămas la o statură imensă

eram deasupra lumii şi îmi era frig

cu cele două bucăţi de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
şi să îi sperii cu fulgerele mele idioate

m-am oprit când prima furnică a ieşit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
şi s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învăţătoare

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...şi a fost duminică

când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de linişte deplină
a coborât în mine
şi mi-a şoptit
nu e foarte rău
linişteşte-te...

când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară egoistă

De fiecare Paşte, e-o altă primăvară-
N-o recunosc în verde şi nici în rogvaiv.
O caut înăuntru, mai răscolesc pe-afară,
Dar ea îşi schimbă straiul, fără nici un motiv.

O dată-i prea târzie şi în tăceri se-ascunde,
Pe sub zăpezi aşteaptă să ne rugăm de ea
Şi doar în file albe de calendar pătrunde,
Dar să-şi arate nurii, prin luncă, nici că vrea.

Iar uneori goneşte zăpezile, nebuna
Şi se insinuează-n decembrie, cu flori,
Nu-i pasă că va ninge şi-i va-ngheţa cununa-
Ea cântă şi dansează în prag de sărbători.

Oricum ar fi, oriunde şi-oricând, ea ne surprinde
Cu-atâta frumuseţe, că uneori, aş vrea,
Să am mai multe braţe, pe toată, s-o pot prinde
Şi s-o lipesc de mine şi de tristeţea mea.

Dar ştiu că-i schimbătoare şi neastâmpărată,
Nu stă-ntr-un loc şi pleacă fără, măcar, să-şi ia
Adio de la mine. Şi cred că-i vinovată,
Că nu mă ia-n bagaje, să plec şi eu cu ea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viaţă, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheaţă, parc-am fost altundeva.
Nu aici şi nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume şi aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenţei din inexistenţa mea.

Am trăit în altă lume şi e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopţii şi am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina şi ploi şi jale şi tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veşnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanţuri, pot să zbor şi pot să cânt
Şi sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor şi să renasc,
Şi de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pădure şi câmpie şi grădină...

Cresc în mine, azi, păduri, ca-ntr-o oază din deşert
Şi nu-mi pasă dacă-mi furi, un poem cu ploi. Te iert.
Lasă-mi versul de-nceput, când gemea de-atâta verde-
Un lăstar necunoscut, nebunia să-mi dezmierde!

Cresc în mine, azi, câmpii, flori de maci, pe buze dulci
Şi devreme, de-ai să vii, să nu uiţi să te aduci,
Să-ţi arăt cum râd scaieţi, la o margine de vară,
Când i-atinge luna-ncet, şi-i sărută-n strai de seară.

Cresc în mine, azi, grădini cu zorele şi trifoi,
Tu, să mă adăpi cum ştii şi duios să mă desfoi,
Să-mi laşi trupul să respire şi-n miros de busuioc
Să gustăm din mere coapte. Şi la cină te provoc,

Să mă guşti din cupa vie-a unui roşu trandafir,
Unde te aştept, iubite, ca pe-un tainic musafir.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară!

E primăvară azi în calendare
Şi nu mai ninge, vântul nu mai bate,
În inimă a răsărit o floare
Şi mi-au plecat poverile din spate.

S-au dus şi norii-n alte destinaţii,
E soare şi albastru ceru-mi cântă,
De azi am liber la imaginaţii
Şi mai nimic nu mă mai înspăimântă.

A amuţit zăpada de surpriză,
Aşteaptă-nfrigurată să dispară,
Februarie-a intrat în mare criză,
Cu aripi frânte merge şi nu zboară.

E martie un început de viaţă
Şi înfloresc poeme de iubire,
Pe buze, azi, iubirea se răsfaţă
Şi râde sufletu-mi de fericire.

Pe dinafară dau de-atâta bine
Şi de preaplin împart cu voi extazul,
Să vă îmbrăţişez pe toţi îmi vine
Şi să vă iau pe umeri tot necazul.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... şi era duminică

când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colţ
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearşaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
şi pe fundalul acela de linişte deplină
s- a aplecat peste mine
şi mi-a şoptit
"nu e foarte rău
linişteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă

cerul era plin cu păsări...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flowers of Silence

Amurgul se alintă pe-un umăr de femeie
Ah, ce catifelată atingere de şoapte!
Electrizându-ţi glezna, cu-a stelelor scânteie,
Te chem, doar cu privirea, să mă urmezi în noapte.

Şi trupu-ţi de-Afrodită să fure-un strop de verde
Din curcubeul vieţii, ascuns sub ploi de soare,
Să înfloreşti în mine! În şoapte te vei pierde,
De te-nsoţeşte-n ceruri, tăcerea, ce mă doare.

Nu mă trăda cu lacrimi, când, mi te-apropii, floare!
Şi nu, cu ofilirea petalelor de ceară
Îmi vei reda surâsul. Îmbracă-te-n culoare,
Şi ninge-mă cu roşu, cât este încă seară.

Venusiană nimfă, în straie de lumină
Hai, să plătim ca vamă, la graniţa iubirii
Cu răsăritu-n flăcari, purificaţi de vină
Că am ucis cu toamne şi temeri, trandafirii.

Şi nimeni n-o să ştie că-n şoapte ne-am pierdut
Şi totul s-a sfârşit, când nici n-am început...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mai şti de mine, primăvară!

Tu nu mai ştii de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe braţe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineţi în alb linţoliu
Şi în poeme e atâta seară!

Un vers îşi scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Şi plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.

Un punct debusolat îşi vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că şi-a făcut seppuku şi norocul.

Tu nu mai ştii de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveştile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.

Şi dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe apa lumii

Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuţi,
Ne poartă-n viaţă vântul.

De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin şi eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.

De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ţi-am gustat zarea, arzând,
Şi undele divine.

Căldură când şi când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viaţa,
Sărut din suflet strâns.

Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ţi mângâi,
Să-ţi înflorească merii!

poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Dă-mi viaţă să-nvăţ să trăiesc,
Dă-mi lacrimi şi zâmbet, să-nvăţ să iubesc
Trezeşte în mine o altă fiinţă,
Şi fă să se nască din suflet dorinţă...
Greşeşte-mi şi cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori şi-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n braţe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse şi veşnicul vis.
Dă-mi forţă să trec prin foc şi prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopţii, lumină din Rai!
Blândeţea senină din dulcele-ţi grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi şansa să sper, opreşte-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Opreşte tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.
Să facem lumină din cer să se nască,
Şi dragostea noastră de-apururi să crească.
Dă-mi ropot din lacrimi, culese din ploi.
Şi astfel iubirea va fi pentru noi.

poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S

Nu am puteri să mă desprind de moarte-
(Şi nu e moarte-aceea cunoscută).
M-am exilat din mine prea departe
Şi a rămas doar scâncetul de ciută

Rătăcitoare, ca un gând de seară,
Ce nu-şi găseşte matricea pierdută
În niciun ochi de cerb. Doar ploi de ceară
Câte-un oftat de cer îi împrumută.

Aşa golită de fiorul vieţii
Nu am curaj să mai privesc oglinda;
Mă vând pe un sonet vetust poeţii
În strai de alb, când nu-mi găsesc colinda.

Şi de ce nu m-ar vinde, când din toată
Acea învolburare-nfloritoare
N-a mai rămas decât o stilizată
Dorinţă de iubire-amăgitoare?

Nu am puteri să mă adun, iubite,
O umbră am rămas, pe-un colţ de lună!
Din cioburi de furtună înghiţite,
Tu întregeşte-mă şi mă adună!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris o omletă bună

Am scris o omletă bună... şi am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la maşină... şi mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roşu... şi am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... şi am făcut
părul... uşor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinţii... şi m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... şi m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit

poezie de Nikki Giovanni, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi totuşi cred că m-am născut cu mine

nici nu mai ştiu
de când mă ştiu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-şi poartă
stele la chipiu

nici nu mai ştiu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme

nici nu mai ştiu:
am fost la şcoală?
sau ploaia clipei
m-a'nvăţat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veşminte

nici nu mai ştiu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurşi
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
şi de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc

poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieţii mele vreasc
din câte oase
carne-aş vrea să-ţi fiu
c-am două mâini
şi sângele cu care scriu

privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irişii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând

şi totuşi cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-şi ţină mintea
trează'ntre ruine
şi sufletul în mâini,
de Dumnezeu

simt dor de viaţă
de-adieri de vânt
simt ploaia
şi natura'ntr-un Cuvânt
şi chiar de nu mai ştiu
de când mă ştiu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!

şi totuşi cred
că m-am născut
cu mine

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc în suflet

La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii mă arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride

Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând

Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude

Mergeam acum desculţă
Simţeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluţă
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge

Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă

Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
când s-a uitat adânc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.

Când m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subţiri.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este viaţă, fără tine...

Se scutură copacii de zăpadă
Şi eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.

Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ţi-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.

Şi totuşi pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi ţin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta şi de necaz.

Baladele îmi gustă din durere
Şi-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n braţe şi-n tăcere,
Încerc să înfloresc şi iar mă mint,

Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiţi, de-o viaţă le repet.

Şi dacă nu simţi sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu şi-aproape inutil.

Am învăţat să nu te am aproape,
În niciun anotimp şi ştiu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag şi dor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezit de răsărit

Dintr -un gălbenuş de soare
Raze ale astrului trezit de răsărit
Dimineaţa -n zori răsare
Mii de suflete cerul e acoperit

Zborul aripilor în inocenţă
Prind în pene aerul auriu
Soarele se naşte cu blândeţe
Sărutând pământul negru arămiu

Prinsă -n geana de lumină
Marea unduieşte ca-ntr-un vals
Norii se împrăştie suspină
Păsările cerului cântă într-un glas

Prin nisipurile mişcătoare
Vietăţi ce ies să -şi ceară
Înfruptîndu-se din soare
Dulcea viaţă dintr-o primăvară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!