Ascunsele comori

Tu laşi lumina-nveşnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Nepreţuit şi ne-nţeles,
Nu-n erudita lumii "spumă"
Şi nici în cei de neam ales.

Îţi pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuinţă
De pace e făuritor.

Cei strămutaţi în măreţie
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăţie
O dai celor săraci în duh.

Tatălui meu, Miron Bâlc - aducere aminte!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsele comori

Tu laşi lumina-nveşnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Nepreţuit şi ne-nţeles,
Nu-n erudita lumii "spumă"
Şi nici în cei de neam ales.

Îţi pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuinţă
De pace e făuritor.

Cei strămutaţi în măreţie
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăţie
O dai celor săraci în duh.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mărunt?

Eşti firul de apă pe-al vremii făgaş,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălţată trufaş,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Şi fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un deal vălurit, teşit, din argilă,
Alături de munţii semeţi cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Şi nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Căci El, Preaînaltul, măreţ în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El şi-ai valoare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţi-e inima pustie
Sau de doruri arsă,
Câtă vreme bate vie,
La-a tristeţii colivie
Oaspete nicicând să-i fie,
Focul iute-ţi varsă
Şi fă cale-ntoarsă!

De ţi-e inima cu toane
Şi niţel posacă,
N-o supune la canoane,
Vezi ce-ascunde prin cotloane,
Nicidecum nu trage-obloane,
Sub boltă opacă
N-o lăsa să zacă!

De ţi-e inima-mboldită
De necoaptă minte,
N-o lăsa neîngrădită,
De scaieţi de-i năpădită
Roada bună-i pricăjită,
Trage-nvaţăminte
Şi mergi înainte!

De ţi-e inima...

Olivia Pocol

citat din volumul de versuri Apusul unei crizanteme de Olivia Pocol (3 februarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

La taclale cu fiul meu

De mult n-am mai stat la taclale
Şi-mi pare momentul prielnic,
Sunt tot mai puţine "escale"
La zborul nesigur, vremelnic...

Cu vremea pricepem mai multe,
Găsim mai uşor vieţii sensul,
Alături ţi-e mama s-asculte,
Să-i spui cum ţi-e, fiule, mersul.

Ce gând te frământă, copile,
Ce spaimă seninu-ţi umbreşte,
Ce scrii pe-ale inimii file,
Ce şoaptă te nelinişteşte...

Eu n-aş vrea să-ţi judec vreo faptă
Şi nici să te mustru, n-ai teamă!
Nicicând n-a-mbiat calea dreaptă,
Să fii cu băgare de seamă!

Pe unde treci astăzi, copile,
Şi eu am trecut mai-nainte,
Din trânta cu vitrege zile
Ieşit-am mai "coaptă la minte".

Dar vreau să-nţelegi că şi mama
Greşeli a făcut fără număr,
De n-oi putea eu să-ţi sting flama,
Tot poţi să mai plângi pe-al meu umăr.

Alături ţi-e mama s-asculte
Orice, doar e-un ceas de taclale,
Deprinsă-s să duc poveri multe
Şi n-au să mă-nfrice-ale tale!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (27 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e greu să ştiu că într-o bună zi faci 70-80 de ani şi nu laşi nimic în urma ta. Nici un nume, nimic. E greu să ştii că nu ai cui să laşi lucrurile pentru care ai muncit o viaţă întreagă.

citat din Leonard Miron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un epitaf nescris pe mormântul tatălui meu

Aici zace-un croitor
În Craiova cunoscut,
Era un pic inovator
Multe haine a făcut.

A-mbrăcat sute de oameni,
Pe primari şi pe boieri
Şi pe bieţii craioveni,
Mulţi din ei fără averi.

A-mbrăcat actori de seamă
Pentru piesele jucate,
Comedii sau melodramă.
Fie-i păcatele iertate.

A muncit din răsputeri,
Legile le-a respectat,
A primit elogieri,
Niciodată îngâmfat.

A făcut două războaie,
Pentru ţară a luptat,
A simţit rana văpaie,
Un român adevărat.

Un omagiu îi aduc
Şi-o aducere aminte,
C-un respect foarte adânc
Şi o dragoste fierbinte.

Dormi în pace, tată bun,
Să-ţi fie tărâna uşoară,
La cap să-ţi crească un gorun,
Să-ţi fie moartea primăvară.

epitaf de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de roşu

Eu am ales o floare şi nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care creşte sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.

Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.

Ce am ales îmi râde-acum în soare
şi mă priveşte, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, aşa cum face el.

Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roşu-trandafir.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gestul de bunăvoinţă a oamenilor săraci este mai puternic decât forţa celor bogaţi.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

E

E frică e spaimă e ger şi e vânt,
E crivăţ, coşmaruri nu-n SUFLET, ci-n gând,
Pământ ţi-este gura şi-n inimă cânt,
Flămând de al visului bine urând,
Nu ştii dar ţi-e rău în momentul arzând,
De spaima ce-ţi este al vieţii mormânt,
Te sperii zici, bine dar nu ai curând un spectru al BINELUI DOMNULUI SFÂNT?!
Te-aştepţi să nu fie, să intri-n pământ,... dar tu ca miner pe-alte "trepte" călcând,
Ieşive-i căci meriţi, pe-al DRUMULUI rând,
Sfârşi-vei sperând mîntuire visând
De-acum pân-acolo-ajungând gând cu gând,
AL DOMNULUI ZÂMBET AVEA-VEI "curând",
De CREZI şi eşti OMUL-CUVÂNT!!!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary McNeely

Trecătorule,
Dragostea înseamnă să-ţi regăseşti sufletul
În sufletul celui iubit.
Când cel iubit se retrage din sufletul tău
Atunci tocmai ţi-ai pierdut sufletul,
Căci stă scris:: "Eu am un prieten,
Dar mâhnirea mea nu are prieten."
De aici, anii mei lungi de solitudine în casa tatălui meu,
Încercând să mă regăsesc,
Să-mi transform tristeţea într-un sine mai luminos.
Dar era tata cu dezamăgirile lui,
Stând sub cedrul de pe pajişte –
O imagine care s-a cufundat în inima mea
Aducându-mi o pace infinită.
O, vouă, suflete care aţi dat vieţii
Parfum şi puritate, ca tuberozele
Venind din pământul cel negru,
Pururea pace!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te s-asculţi ...

N-auzi cum povesteşte vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă şi-aleanu-şi varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră şi cântă
Frunzişu-n frasini îl frământă?
Şopteşte tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!

S-asculţi şi picurii de ploaie,
Când vin mărunţi, ori cad şiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un şopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuş fără cădere,
Nici viaţă nu-i fără durere!

Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiş îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-şi lasă albia să sece,
Un clipocit şi se desparte
Că-l mână dorul mai departe...
Şopteşte: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (2 august 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care să aiba strămoşi mai aleşi şi mai de viaţă. Pamântul era o nimica toată, un boţ de humă ce orbecaia fară de nici un căpătâi, prin văzduh, când neamul lor greieresc îşi ridica osanele lui însuşi, supt frunzele uriaşe din care astazi nici macar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea – dăinuiau stăpâni în lung şi-n lat, ca şi pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreţ în cuptorul brutăriei lui Por-împarat. Si astea nu erau vorbe de ici de colo; ci le povesteau batrânii în toate mintile lor, şi ei, fireşte, de la alţi batrâni pricepuţi le auziseră. Căci doar aşa ramân poveştile pe lume.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântăreţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să laşi nici o urmă a focului, a datoriei şi a bolii.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul

Cuprins de groaza şi fiorii morţii,
Cu faţa la pământ de grea mâhnire,
În Gheţimani‎, după lăsarea nopţii,
Isus se pregătea de pătimire‎.

Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulţimi venind cu săbii şi ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Şi cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.

‎Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari şi preoţi pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.

Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Gheţimani, în clipa-ntunecată,
Vedea şi spinii, crucea, răstignirea.

Era de-amărăciune plin paharul
Şi-a plâns Isus acolo-n agonie,
Dar a văzut ‎ce va-nsemna Calvarul
Şi noua-mpărăţie ce-o să vie.

‎Vedea tâlharul pocăit la dreapta,
Pe-ntâiul ce-a crezut dintre sutaşi,
Pe ucenicii Lui cum Îl aşteaptă,
Vedea prin vremi sămânţa de urmaşi.

El va fi ‎celui slab îndrepţătirea
Şi ispăşirea pentru vinovat‎,
Ştia că jertfa Lui dă înfrăţirea...
‎Şi-ndată duhul I s-a-nviorat.

Şi a ales Isus să soarbă-amarul
Din cupa mult prea plină de venin,
Dar nu i-a mai părut prea greu paharul
Şi nici de netrecut al morţii chin.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (14 decembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Văzduhul cerne maldăre de nea
Peste pământ, cu cerul vrând să-l lege,
Să-i oblojească crestele betege....
Şi-mbrăţişate peste timp să stea.

În linişti sacre, de tărâm galactic,
Lin doarme firea sub vegheri astrale,
Slab ticăind la treceri siderale,
Pe culmile-ngheţate de vânt arctic.

Doar casa mea, ca-ntr-un tablou pictată,
Cu galbenă lumină la ferestre
Freamătă-n note calde, vii, terestre,
Şi-ntruchipează fericirea toată.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (29 noiembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-o minune

Dacă azi lumina zilei blând ţi-a mângâiat obrazul,
De cu zori, cu voioşie bolta şi-a întins topazul,
Dacă ai avut cui spune din nou: Bună dimineaţa!,
Ai trăit încă-o minune, iar minunea-i însăşi viaţa!

De-ai putut cu uşurinţă să-ţi faci slujba cum ţi-e rostul,
Ca să pui pe masă-o pâine, să-i acoperi vieţii costul,
Dacă rodnic şi în pace ziua ţi-o închei cu bine,
Ai trăit înc-o minune şi nu sunt prea mulţi ca tine!

Iar când luna cu-a sa rază bate cu sfială-n geamuri,
Străjuind în noapte-aprinsă în chenar de ninse ramuri,
Capul tău, pe perna moale, înainte de a-l pune,
Să ţi-l pleci smerit în rugă c-ai trăit înc-o minune!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (21 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doriţi binele celui care v-a făcut rău, până când ura se va transforma în calm şi bunăvoinţă.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi de luaţi cuvinte

Îngerii ne vor conduce
înainte de sfârşitul lumii, în hrube,
condamnaţi la moarte prin uitare
vom aştepta înghesuiţi în placentă
lumea viitoare.

Lumina îngheţată
ni se va lipi de buze, cleioasă,
bucăţi de argilă spongioasă
ni se vor des-prinde de oase.

Copiii de spumă
ne vor construi din humă,
când vor bate prelung clopotele
ne vor boteza a doua oară preoţii.

Oare ne vom mai aduce aminte
ce a fost mai înainte?

Veniţi, veniţi de luaţi cuvinte!

poezie de Florentin Palaghia din DIMPREUNĂ TIMPUL IAŞI
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele ce nu dau sufletului nici măreţie, nici sentimentul siguranţei, nici linişte, ci dimpotrivă, îi stârnesc trufia, orgoliul, aroganţa, sunt forme ale răului;înspre acestea ne împing întâmplările vieţii: aşadar, nu sunt forme ale binelui.

citat din Posidonius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!