La taclale cu fiul meu
De mult n-am mai stat la taclale
Și-mi pare momentul prielnic,
Sunt tot mai puține "escale"
La zborul nesigur, vremelnic...
Cu vremea pricepem mai multe,
Găsim mai ușor vieții sensul,
Alături ți-e mama s-asculte,
Să-i spui cum ți-e, fiule, mersul.
Ce gând te frământă, copile,
Ce spaimă seninu-ți umbrește,
Ce scrii pe-ale inimii file,
Ce șoaptă te neliniștește...
Eu n-aș vrea să-ți judec vreo faptă
Și nici să te mustru, n-ai teamă!
Nicicând n-a-mbiat calea dreaptă,
Să fii cu băgare de seamă!
Pe unde treci astăzi, copile,
Și eu am trecut mai-nainte,
Din trânta cu vitrege zile
Ieșit-am mai "coaptă la minte".
Dar vreau să-nțelegi că și mama
Greșeli a făcut fără număr,
De n-oi putea eu să-ți sting flama,
Tot poți să mai plângi pe-al meu umăr.
Alături ți-e mama s-asculte
Orice, doar e-un ceas de taclale,
Deprinsă-s să duc poveri multe
Și n-au să mă-nfrice-ale tale!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (27 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olivia Pocol. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.