E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care sã aiba strãmoºi mai aleºi ºi mai de viaþã. Pamântul era o nimica toatã, un boþ de hu...

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care sã aiba strãmoºi mai aleºi ºi mai de viaþã. Pamântul era o nimica toatã, un boþ de humã ce orbecaia farã de nici un cãpãtâi, prin vãzduh, când neamul lor greieresc îºi ridica osanele lui însuºi, supt frunzele uriaºe din care astazi nici macar urme n-au rãmas. Ei biruiserã vremea – dãinuiau stãpâni în lung ºi-n lat, ca ºi pe atunci. Chiar un strãbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântãreþ în cuptorul brutãriei lui Por-împarat. Si astea nu erau vorbe de ici de colo; ci le povesteau batrânii în toate mintile lor, ºi ei, fireºte, de la alþi batrâni pricepuþi le auziserã. Cãci doar aºa ramân poveºtile pe lume.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântã, Cântãreþul
Adãugat de Cornelia Georgescu
Voteazã! | Copiazã!