Simfonia vremii

În rapsodia înserării, se limpezesc zările,
se simte parfumul florilor de gând,
speranţă pentru columna treptelor.
Lalelele surâd înseninate.
Şşt! E limpede că soarele a sărutat şi zorii şi simfonia apropierii.
Ca o lumânare ard, ai muşcat din mine ca dintr-o pară, viaţă!
Ca un copac, înverzesc sub ploile calde.
Ghioceii, mărţişor, îşi deschid misterioasele cupe.
Ca o pasăre, plutesc pe ţărmul mării,
limpezind între aripi visul zefirului.
Şsst! Luna ştie cum să picteze în acuarelă şi dor pielea pământului.
Statuile se însufleţesc aprinse de chibritul iubirii.(28.02.2023)

poezie de Iulia Dragomir (28 februarie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

10

Florile vorbesc.
Se aşază în palma primăverii
să îşi dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Îşi deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Aşezarea şi plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preţ de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbeşte.
Se spaţializează în esenţe visul primăverii.(14.03.2023)

poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec domol

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Negre,
unde albatroşi nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peştii-au solzi de foc,
unde-i zi şi nu e seară
în al păsărilor cioc.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Roşii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cestite Baba Marte

A venit luna Martie!
Îmi dăruieşte ca mărţişor
Miracolul topirii zăpezii.

Mă cheamă prin poieni,
Îmi arată Învierea naturii,
Şi Îmi spune, prin adierea zefirului:
-„Culege florile mele, simte aroma mugurilor şi lăstarilor!”...
Şi vin acasă cu poalele pline de brânduşe.

Mi-aş face căsuţa-n poiană.
Să mă trezească privighetorile,
Să-mi intre În nări aerul curat şi plin de miresme,
Să mă-mbăt, de parfumul pomilor Înfloriţi.

Îţi mulţumesc Primăvară,
pentru toate bucuriile,
soarele strălucitor
Şi cerul fără nor!

Îţi mulţumesc Doamne pentru primăvară!

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile din ochii tăi

Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Şi îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Şi orizonturile albe de dor
Şoaptele buzelor tale
Dau viaţă nespuselor cuvinte
Însufleţesc fulgii de nea
Şi aprind zorile păcătoase
Bună dimineaţa viaţă
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârşit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela

Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place
să deschid ochii spre sufletul nucetului
în care se oxigenează orânduirile basmelor.
Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place
să mă las înţărmurită de zidul intimităţii
care păstreză între parfumuri
descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru.
E un acord tacit între tei şi pământ,
să înflorească pe aleea poemelor.
Dintre toate arderile,
cel mai mult mă încălzeşte jarul iubirii.
Scânteiază din tălpi până dincolo de moarte.
Mă mişcă după lumina din călcâiul timpului.
Mă aprinde candelă în căminul vieţii!

Iulia Dragomir

poezie de Iulia Dragomir (8 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Luna martie, iat-o,
Plină e de spor
Noi am decorat-o
Cu un mărţişor.
Oana strânge-n mână
Fragezi ghioceii,
Mamei îi înmână
De ziua femeii.
Şi-i mai duce-un dar
Un sărut fierbinte,
Mărţişor de jar
Fără de cuvinte.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare

Maestrul vieţii struneşte măiestru paşii din umbră.
Vorbeşte şi mişcă fluviile în jind perpetuu de revărsare în simbioza rosturilor.
Cuvintele mă împing dintr-o margine în alta a lumii.
Pe o parte, aud răcnetul vremii ferecate de ecou,
în neconcordanţă cu verdele orelor,
pe de alta, mă copleşeşte dulceaţa închipuirii, nesprijinită de istoria ceasului.
Se apropie şi tremură prundul.
Tace şi se instalează ritualul migrării în adâncuri.
A rămas sufletul încleştat între cuvinte,
ca între ape dulci, ape tulburi, nefiltrate de sensuri,
în aşteptări descarnate de gânduri.
Tăcere! În contrast, sunetele se lovesc de misterul mânuirii orelor.
Am ascultat şi m-am impregnat de glasul repetiţiilor.
Am auzit vuiete nuntite de vibraţia înţelegerii.
Îmi spală valurile gleznele fermecate de ape.
Întinsă pe spate, ascult sunetul apropierii, depărtării.
Eşti mai frumoasă decât închipuirea, susură valul acela,
tocmai când nedesăvârşirea mă înfăşoară de ochiul lunii.
Iubesc unda aceea care îmi clatină ţărmul, şopteşte apoi cufundarea în libertatea posibilităţilor.
La fel, din săritură sălbatică, din avânt, se îmbrăţişează clipocirile aceluiaişi gând?
Întinsă pe spate, privesc cerul. De acolo vin semnele vremii.
Ascult, privesc... Încremenire! Cum primeneşte apa ţărmul!
Mă îngrop în privire. Din zbuciumul mării se aude o dublă glăsuire.
Ce tulburătoare întâlnire!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Ca trasă de o baghetă magică, memoria, amazoana mitologiei stărilor,
călătoreşte pe amprenta ochiului lăuntric.
Urcă şi coboară pe textura fină a aniversărilor pragului de trecut în partea ruptă de lume,
de la şase înspre multiplu de miracol.
Mm! E un miros de neconfundat pentru respiraţia gândului!
Miroase a sufletul casei.
S-a îmbăiat călcâiul lui Ahile în tumultul clipelor.
Fotografiez încăperile în care vibrează pereţii de parcă s-ar întrece zeii sunetelor în transcendenţe.
Intonează curgerea în cascadă a cufundării în viaţă.
Şşş! Plutesc între punctele cardinale,
călăuze pentru cunoaşterea spaţiului.
Descopăr mersul pe ani din buricul privirii
spre buricul prezenţei. ( Iulia Dragomir )

poezie de Iulia Dragomir (22 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărmul mării

Prin Dumnezeu vorbeşte talazul vast al mării
Şi totul prinde viaţă la şoaptele chemării...

distih de Iulia Hasdeu din poezia, La ţărmul mării
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub luna plină, în faţa treptelor

Sub luna plină,-n faţa treptelor, s-au scuturat toate florile de cireş,
Învăluită-n fum, ea pare tristă acolo-n pat.
Simte astăzi acelaşi regret ca acum un lung an în urmă.
Cele două cosiţe-s un nor destrămat, faţa ei e palidă şi străvezie,
Corsetul rubiniu este ud de la atâtea lacrimi.

Dar care-i pricina pentru care suferă astfel?
În faţa ferestrei, ea zace-n beţia unui vis.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simte primăvara-n aer...

Se simte primăvara-n aer,
copacii deschid ochii în vânt
şi parcă aud cum creşte iarba
şi ghioceii din pământ!

O altă primăvara vine
şi-mi înfloresc cuvinte-n gură
şi cad tristeţile din mine,
ca florile de pe răsură!

Vino în pădure să simţim,
natura-ncet cum prinde viaţă,
să ne cuprindă primăvara,
în nesfârşita-i dimineaţă...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun venit, Mărţişor

Mâine
Preţul florilor
Va exploda
Parfumul lor
Inundând burgul
Într-o zi când
Primăvara vine
Mâine
Bărbaţii vor fi
Galanţi şi docili
Cheltuind rapid
Bugetul alocat
Magicei femei
Mâine
Clipele vor înflori
În orice suflet
Ce ştie a ierta
Şi a iubi
Bun venit
Mărţişor.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Vreau să îţi sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viaţă,
pe acolo pe unde te doare
şi pe unde nu te doare,
la pliul ploilor şi la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieşite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare şi al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îţi cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.

poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de prea multă iubire

Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio îşi spun cuvântul
păsările şi-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minţii e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine şi Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curaţi
miezul nopţii se intoarce-n balanta
ziua, dinţii îşi ascute păpuşa
ştiu că va ninge cu ferestre şi chei ce deschid cerului uşa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite şi se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri şi plini de speranţe
când prin lumea largă senini hoinăream
şi în visul nostru nu erau discrepanţe.

când noaptea ne plimbam fericiţi pe sub stele
pe ţărmul mării multiplicam săruturi
şi îi construiam iubirii noastre castele
aştepând îndrăgostiţi sublime răsărituri.

mi-e dor de noi iubite de tinereţea noastră
când afişam zilnic fericirea pe faţă
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
şi soarele iubirii ne-atingea a povaţă.

azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărţind bine şi rău pe a timpului patină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre oarbă

rătăcesc într-un scenariu
cu buget redus

tema
un clişeu flexografic
pentru abstractizări

recuzita e ieftină
un copac în flăcări
o căruţă nomadă
şi distanţa dintre ele

prospectul pilulei roz
l-am făcut cornet
pentru seminţele de dovleac
primite în schimbul unui adevăr
vândut pe jumătate
(butaforie împrumutată)

în căruţă am un ghioc mincinos
şi cuţitul care taie
rădăcini

înţelesul sângerează
prin fracturi
o pasăre oarbă
îmi pleacă din umăr

între mine şi copac
stă căruţa
între căruţă şi copac
zboară pasărea

eu
unde sunt

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre uriaşă (Confratelui Bradoski)

O pasăre uriaşă cu aripi lungi
s-a aşezat pe gândurile mele,
de-o parte şi de alta,
stăm la taifas,
îi simt chiar răsuflarea-ntretăiată,
e pasărea ce zămisleşte viaţă.
ea zămisleşte viaţă,
ea are străluciri albastre,
în timp ce noi
purtăm orice şi locuim oriunde,
ea este visul din copilărie
şi speranţă
de-a lungul unei treceri fără vise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Şi-a deschis ochii şi s-a uitat la femeia lui,
Ca în prima zi când a cunoscut-o.
El a acoperit-o cu petale de trandafir,
Apoi a aprins soarele,
Pentru că razele lui ar putea s-o sărute.
A deschis fereastra şi a venit briza mării.
Apoi ochii lui se deschid ca trandafirii care înfloresc,
Ca un curcubeu în nori.
Dragostea a sărutat viaţa şi i-a mângâiat visul.

poezie de Eugenia Calancea (21 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad tristeţile din mine...

Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
şi parcă simt cum creşte iarba
şi ghioceii din pământ.

O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
şi cad tristeţile din mine
ca florile de pe răsură.

Vino-n pădure să simţim
natura-ncet cum prinde viaţă
să ne cuprindă primăvara
în nesfârşit-ai dimineaţă.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!