Vinovat de prea multă iubire
Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio își spun cuvântul
păsările și-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minții e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine și Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curați
miezul nopții se intoarce-n balanta
ziua, dinții își ascute păpușa
știu că va ninge cu ferestre și chei ce deschid cerului ușa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite și se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.