Cad tristețile din mine...
Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
și parcă simt cum crește iarba
și ghioceii din pământ.
O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine
ca florile de pe răsură.
Vino-n pădure să simțim
natura-ncet cum prinde viață
să ne cuprindă primăvara
în nesfârșit-ai dimineață.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Se simte primăvara-n aer...
Se simte primăvara-n aer,
copacii deschid ochii în vânt
și parcă aud cum crește iarba
și ghioceii din pământ!
O altă primăvara vine
și-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine,
ca florile de pe răsură!
Vino în pădure să simțim,
natura-ncet cum prinde viață,
să ne cuprindă primăvara,
în nesfârșita-i dimineață...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E atâta primăvară...
E atâta primăvară-n jur
că simt și eu că înfloresc
și-n loc să fiu mai fericită,
la alte lucruri mă gândesc...
Dar, astăzi vreau să fiu altfel,
la rele să nu mă gândesc,
să merg către Biserică
și sufletul să-l liniștesc...
Numai alăturea de El,
vom căpăta nădejde-n viață,
iar viața noastră ne va fi,
o luminoasă dimineață!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate......
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Aurel Rău, autorul Volumului "Oameni de aer"
E posibil, pe pământ,
Să existe și vr-un fraier,
Din rafalele de vânt
Să facă... "Oameni de aer".
epigramă de Titina Nica Țene din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de primăvară
Noi de mult te așteptam
lumină de primăvară.
Muguri se deschid pe ram
când de sus raze coboară.
Ramul când are lumină
vibrează de fericire.
Ogoare, păduri, grădină
se trezesc din amorțire.
De-acum vremea e mai caldă
și-n albastrul cerului,
zburătoarele se scaldă,
dând ocol pământului.
Când ziua dă în dimineață,
florile de primăvară,
cu parfumul lor se-înalță.
Păsări se întorc în țară.
O panoramă minunată
e întinderea albastră!
Vine iar, ca altă dată,
primăvara-n țara noastră.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Primăvară
e senin pe cer afară...
izbucnesc în primăvară
muguri... flori și tot alaiul...
iarba verde-mbracă plaiul!
uit de tot... și uit de mine..
plec cu stupii de albine
în pădurea de salcâmi
s-adun primăvara-n mâini
primăvara nu se lasă
de mine a fi culeasă
e frumoasă... e senină
și mândră ca o regină!
primăvara mea cu flori
și alaiul de culori...
cu parfum de tinerețe..
lasă-mă să-ți dau binețe!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harnic ca un ghiocel
Mic și cu zăpada-n cap
a ieșit către lumină
s-anunțe cu bucurie
primăvara ce-o să vină.
Este primul dintre flori
și e mic și e gingaș
două aripioare albe
parcă ar fi un fluturaș.
Nu e fluture, nu zboară,
stă pe verdele-i picior
până îl culeg copiii
pe micuțul vestitor.
De 8 Martie, voi, mamei,
dăruiți-i ghiocei
să vă ureze cu drag
să fiți harnici tot ca ei.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit salcâmii
N-am observat c-au înflorit salcâmii,
treceam pe lângă ei nepăsătoare,
am ridicat privirea-n dreptul Lunii
și florile au luminat mai tare...
M-au îmbiat cu văluri de parfum,
din floarea albă prinsă-n evantai
și mi-am promis că n-o să uit, de acum,
că înfloresc salcâmii-n luna Mai...
Să luăm în seamă aceste flori gingașe,
cu gustul lor cel dulce-acrișor,
și vom putea să trecem peste toate,
mai bucuroși și poate mai ușor...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primăvară
Vreau s-aud cum crește iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăși treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheață lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viață.
Pământul se încălzește.
Și-într-o bună dimineață
Natura se primenește.
poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vine primăvara
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genunchii frământă
lutul după rugăciune
capul stă plecat gândind
la cel care a înviat
călcând pe moarte
cuvintele prind aripi și
se-nalță la cer
ochii se ridică la zenit
simte lutul cum intră în oase
umezeala vine din pământ
parcă vede un bătrân cu toiag
palmele transpiră-n rugăciune
se simte tras în adâncuri
tatăl nostru plânge
cu lacrimi grele
cu lacrimi de sânge
genunchii frământă lutul
încet încet încet
cu pioșenia care vine
ca o pată de lumină
lutul ia o formă
genunchii frământă încet
lutul prinde altă formă
o suflare divină și-ar prinde viață
nici nu mai simte artroza
genunchii frământă lutul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dimineață de mai
Înfloresc în cer salcâmii
E tăcere pe pământ
Uneori mai latră câinii
Sau frunze foșnesc în vânt
Drum pustiu se-așterne-n cale
Pe margini - trudite flori,
Geamuri galeșe și goale,
Case adormite-n zori.
Liniștea domnește-n zare
Cu nuanțe de tăceri
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări
Dar din firele de iarba
De sub garduri la grădini
Prinde liniștea să fiarbă
Clocotind sub rădăcini
Și se-nalță de sub crin
Din pământ cu iarbă rară
Înspre cer, și-acum senin,
Aburi calzi de primăvară
Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Și capușe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni
Prin tăcerea adormită
Ca-n pustiu în zori de zi
Toate florile se agită
Începând a se trezi
De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărînd în zori
Înfloriră toți bujorii
Pe un drum pierdut în flori
N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai
Căci mai simt și-acum parfumul
Unei dimineți de mai.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine primăvara!
Berze, ghiocei, albine
se grăbesc, cu mic cu mare,
să pornească la plimbare
și s-anunțe cu-ncântare:
"Primăvara vine, vine!"
Doar ariciul, deranjat
și de-așa zarvă trezit,
ochișorii și-a mijit:
"Ce-i cu voi? Ce v-a găsit?
Iarna încă n-a plecat!
Nu vedeți că-i frig afară
și că fulgii cad grămadă?
Cine are ochi să vadă
lângă sobă o să șadă!
Auzi colo, primăvară!"
Soarele se-ntinde bine
și năsucul i-l ciupește:
"Scoal-odată și privește
iarba cât de deasă crește!
Primăvara vine, vine!"
poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
și-o tristețe mă cuprinde.
Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.
Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...
Iarna vieții sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață de nor
E-o clipă ce sosește, îl prinde, îl aleargă
Pe necuprins albastru, deasupra de Pământ,
Și caută plutirea-i din ceruri să o șteargă
Cu salve lungi de tunet și răbufniri de vânt.
E dureroasa clipă ce albul îi transformă
În cenușiul rece al timpului de-apoi,
Luându-I strălucirea, lăsându-l fără formă,
În curgerea grăbită a stropilor greoi.
Nu plânge, căci el știe c-a mai trecut de-o viață
Și va primi o alta, venită din Pământ,
Cu care-n altă clipă, în altă dimineață,
Va fi trimis la ceruri pe-o aripă de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aproape e Crăciunul
Parcă-i primăvară, Doamne,
iar pe-aproape e Crăciunul,
caut anii tinereții
și nu mai găsesc niciunul.
Umedă îmi e privirea,
mângâi creanga de copac
mi-o imaginez în floare
înghit lacrima și tac.
Și e, totuși, iarnă, Doamne,
într-un decembrie rebel
ce nu vrea să intre-n schema
iernii acesteia, de fel.
Câte ierni și câte toamne
au trecut, nici nu mai știu,
doar atâta simt eu, Doamne,
că mi s-a făcut târziu.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara are caii împiedicați
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil de corcodușe
E iarnă, Doamne și e frig
Un vânt tăios mă biciuie pe față,
Nu pot să cred și nici să înțeleg
Că acuma sunt la margine de viață.
Nepoata mă tot trage înapoi
Cu chipu-i blând și fin ca de păpușe
Și lângă ea îmi pare foarte rău
Că nu mai sunt copil de corcodușe.
Să prind iar fluturii pe deal
Și mama să mă strige îmbufnată,
Să ascult acelaș cântec din caval
Redevenind copilul de altădată
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!