La Herculane

Ad aquas Hercules
Sacras and mediam

Curge Cerna învolburată
Şerpuind prin Herculane,
Povestind în graiul său,
Amintirile romane,
Ce le-a strâns pe drum de ape,
De vreo două mii de ani,
De pe vremea încleştării,
Dintre daci şi între romani.

Peste pietre risipite,
Cerna-alunecă într-una,
Astăzi de-altfel, ca şi mâine,
Cum a curs dintotdeauna,
De o parte şi de alta
Şir de munţi tot stau de strajă,
Îmbărcaţi în haină verde
Şi învăluiţi în vrajă.

Curg izvoare cu-apă caldă
Din adânc de Herculane,
Ape tămăduitoare,
Strânse-n termele romane,
Alungând dureri din oase
Cu puterea lor eternă
Într-un loc fermecător,
Unde curge mândra Cernă.

Măreţie peste veacuri,
Nestemat fără măsură,
Dar al neamului străbun
Şi primit de la Natură,
Vremurilor fără capăt
În decursul altor vieţi,
Tu vei da mereu speranţe,
Mângâieri la bătrâneţi,

Încântarea fără seamăn,
Dintr-o vreme ce-i ucisă,
Punând file-nălţătoare-n
Cartea vieţilor deschisă.
Unde-i lumea de-altădată,
Unde-s oştile romane,
Ce-am trăit în clipa aceea,
Într-un loc la Herculane?!

Totu-a curs la fel ca Cerna,
Într-o dulce risipire,
Lăsând timpului şi nouă
Doar o scumpă moştenire.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Herculane sunt vipere cu corn

Sosit aici, palavre nu vă torn:
M-am hotărât si hotătârea-i justă,
Să mă feresc de vipere cu corn
Şi mai ales de... vipere cu fustă.

epigramă de Alexandru Clenciu din ziarul "Amprenta" (aprilie 2000)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge nemurirea lumii

Curge nemurirea lumii şi în ea ne-am prins şi noi,
De demult, din depărtarea ce-i rămasă înapoi,
Într-un neant fără de margini, care s-a crezut divin,
Univers fără pereche, când ascuns şi când senin,
Timpul şi necesitatea, înţelepţi sfătuitori,
Cu răbdare tot alungă, peste vremi, furtuni şi nori,
Aducând speranţă vieţii, vraja noastră de lumină,
Vis străluminând cu nimbul de creaţie divină.

În al gândurilor zbucium noi ne toarcem firul minţii,
Care dă fior iubirii, ca şi farmecul dorinţii,
Taine-ascunse în adâncuri mult prea vechi şi de pripas,
Dovedind o existenţă şi dintr-un anume ceas,
Înfruntare-n orice clipă c-un trecut şi c-un prezent,
Când în fluxul mare-al vieţii se topeşte-un afluent.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane. Aici şi-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăţiei lui,
«Castrele Severiane», din care se mai văd şi astăzi urme (Turnul lui Sever) în grădina publică a oraşului...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vremea

Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morţii-eterne.

E-o lege a firii noastre
Şi omenirii dată,
Sortită aşa să fie,
Schimbată – niciodată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mamă

Noi cu toţii avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvaţă ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
şi-n dulce zbor de fluturi..

Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noştri
se vor oglindi mereu
în văi, munţi şi ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.

Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile şi iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...

Fără roua dimineţii,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
şi copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
şi a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu şi frumos!

Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
şi Natura ne şopteşte,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Şi cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem fără cuvinte

Nu mă surprinde că încerci să forezi necunoscutul
poate că nu vei zidi fântâni,
dar vei scoate la suprafaţă o parte din adânc,
nu te temi de nereuşită,
eu îmi caut îndeletniciri ciudate.

Liniştea mea plânge după forme de înţelegere,
a ta nu suportă timpul de aşteptare
ce nu trebuie să fie lung.

Fără îndoială ard nerăbdarea ca pe o căpiţă de fân
şi lumina îmi curge prin oase,
mă las purtat de gândul care se scrie singur
într-un poem fără cuvinte.

Nu-mi plac sentimentele ce se schimbă ca anotimpurile,
eu le conserv şi le rămân dator
şi când le pierd
nu mă vindec uşor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Curcubeul din ochi
ameţeşte toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...

Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viaţă.

Şi e frig şi aici
şi acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrişor.

Crengi subţiri şi întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul gest al timpului

Ne naştem şi murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu şi normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mişcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit şi cei ce vin...

Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conştiinţă
Dorinţa vieţii, mit în noua fiinţă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Curcubeul din ochi
ameţeşte toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...

Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viaţă.

Şi e frig şi aici
şi acolo
în lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrişor.

Crengi subţiri şi întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Curcubeul din ochi
ameţeşte toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..

Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viaţă.

Şi e frig şi aici
şi acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrişor.

Crengi subţiri şi întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea cea Mare

1 decembrie 1918

Venise ceas de împlinire
Şi clipa marilor dorinţi
Cu-aceleaşi doruri de Unire
Din moşi strămoşi şi din părinţi.

Din aspiraţia de veacuri
Şi-n graiul spus de mii de ani,
Urmaşi crescuţi în vechi cerdacuri
Venind din daci şi din romani.

Aceiaşi doină-au spus-o-n cânt
Şi-n vechi Carpaţi şi-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi şi Moţi ori Moldoveni,

Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toţi glas neatârnării
Când, în firească încununare
Au ctitorit destinul Ţării.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare,
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate de răsfăţ.

Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd,
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt,
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit destule nuvele şi romane care păreau traduse dintr-o limbă străină într-una necunoscută.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaşca fără toartă

Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns şi ploi, au curs şi lacrimi
Ce-au fost şi dulci, dar şi amare!
Eu sunt o ceaşcă fără toartă,
Şi toată viaţa aşa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aş şti ce să răspund...
Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Dintotdeauna şi... oricând.

poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!