Gândindu-mă la blonde

şi la cărţi mă trezesc busculat
de o motocicletă care claxona
mi-a rupt vechiul tricou galben
paul and shark primit cadou
de la un tip care adora cărţile
scrise de dostoievski şi alţi ruşi
îmi spunea: veritas odium parit
şi am aflat că era spusă de terenţiu
am reuşit să-mi recompun fălcile
mestecam un cârnat grozav
şi mi-am dat seama
că nu mă potrivesc deloc acolo
m-am concentrat de-mi săreau
creierii pe pereţi şi fata bolborosea
ceva de una singură
ca şi cum ar cânta un cântec
gândindu-mă la blonde îmi vine
să-i bag şurubelniţa în cap unui tip
care are venele umflate pe gâtul
subţire ca un obiect de porţelan
ochii mei caută pasaje din cartea
lui dostoievski ridicată încet
cu evlavie am deschis-o şi am citit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trag

din scriitorii cei adevăraţi
cei care nu fac umbră pământului
cu sângele îngroşat de la vâscoza
paginilor scrise
umblu prin bibliotecile care mi-au strâns
slovele cu evlavie şi adoraţie

mă trag din cei care
ctitoresc cărţi fără pereche
m-am dat jos de pe soclu
şi am intrat în creierul uman
aşa au devenit operele mele nemuritoare
vor dăinui atât cât va ţine omenirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost aşezată pe un scaun, legată şi executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec ştiam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tuşit, a râs,
A tuşit, a râs, e adevărat? Da, aşa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung şi mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata şi mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Ştii, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriţi, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o şcoală nouă,
unde nu ştii pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, şase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu ştiu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lucruri care mă pasionează. Încep cu plăcere câte ceva şi după un timp îmi dau seama că nu e nimic grozav, că tot ce mă exaltase e o vastă inutilitate şi că deci nu merită să te ocupi deloc. Caut întruna ceva. Nu mi-am găsit încă drumul.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i daţi drumul...

dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veţi face statuie
(nu aveaţi de gând
dar cine ştie)
să puneţi şi un cal sub mine
fiindcă toată viaţa mi-am dorit
să am un cal
şi apoi
să urcaţi calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiţi pe un deal care caută spre mare
toată viaţa mi-am dorit
să ajung mare şi
să-i daţi drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăştia alde barbu
călăreau pe sub ape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată şi un exemplu de combinare a unei amnezii cu o eroare: cineva care, uitând prima dată de o întâlnire şi ferm hotărât să n-o uite data următoare, s-a prezentat totuşi la o a doua întâlnire la o altă oră decât cea fixată. Unul din prietenii mei, care se ocupă de ştiinţă şi totodată de literatură, mi-a povestit de un caz întru totul analog din propria sa viaţă. "Am acceptat acum câţiva ani – îmi spunea el – o funcţie în comitetul unei anumite asociaţii literare, gândindu-mă că asociaţia ar putea ajuta într-o zi să fie reprezentată una din dramele scrise de mine. În fiecare vineri asistam, de altfel fără mare interes, la şedinţele comitetului. Cu câteva luni în urmă am primit asigurarea că voi fi jucat la teatrul din F. Şi din acel moment am uitat cu regularitate să mă duc la amintitele şedinţe. Dar după ce am citit ceea ce aţi scris despre astfel de lucruri, m-am ruşinat de procedeul meu şi mi-am spus cu reproş că n-ar fi frumos din partea mea să absentez de la şedinţe din clipa în care nu mai aveam nevoie de ajutorul pe care contasem. Am luat deci hotărârea ca vinerea viitoare să nu mai lipsesc. M-am gândit tot timpul la aceasta până în ziua în care am ajuns în faţa uşii sălii de şedinţe. Şi nu mică mi-a fost mirarea găsind-o închisă, pentru că şedinţa avusese loc în ajun. Într-adevăr, mă înşelasem în ceea ce priveşte ziua: era deja sâmbătă!"

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dus chipul meu

pe unde ai luat cartea cu poezii
a fost ceva efemer, un fum
de ţigară pătrund în gând
şi rămân în veci. te-ai dus
cărându-mi portretul făcut
într-un banal tricou boţit evident
sunt o creangă care zgândăreşte
inima ce nu poartă dragostea

purtai chipul meu în memorie
ţi-ai dat seama că poeziile
te-au împins în vis iubindu-mă
şi ursita începea să ne dezbine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vârstă...

Vine o vârstă la care
mi-e mai uşor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
şi doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
şi nu să supravieţuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Aşa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristeţea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,
Generozitatea la pătrat,
Scădeam nemulţumirea,
Lacrimile şi frustrarea
Şi adunam zâmbetele,
Dar deja e cam târziu...
Am ajuns la... egal cu:
Povestea vieţii mele?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc pierdut

scările cu tortul făcut frişcă
mai emoţionat eu decât o biată
femeie care aşteaptă un cadou
ceva special pentru o zi
din import
tot un sfânt furat
cum furi pâinea de la gura săracului
stă cu spaima-n suflet
se mulţumeşte cu orice cadou
un taior ar fi bun dior
o bluză paul&shark scump să fie
sau ceva coco chanel
de câteva sute de euro
de emoţie îi dau lacrimile
urc gâfâind de la vinul
care-mi măreşte tensiunea
mai mult decât iubirea
amândouă mă omoară
pe ultima treaptă de sus
încerc să mă stabilizez emoţional
sticla de lichior e întreaga
stă să scape dintr-o pungă specială
inelul aşezat în cutia lui
diamantul e diamant şi pe degetele
fine şi lungi şi catifelate
florile le ţin în gură
urc ultima scară epuizat
intrarea e furtunoasă
arăt ca un taur care a pătruns la coridă
mă împunge ceva în inimă
o fi iubirea? o fi un preinfarct?
aşa păţeşte taurul împuns de toreador?
se aruncă în braţele mele
pline de tort de frişcă
de ciocolată strivire provocatoare
se aruncă în inima mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem cu toţii

spre gloria care ne aşteaptă
cu gura căscată de uimire
scriem ceva fără importanţă
şi umplem cărţile cu bezna
scoasă din creierele atrofiate
suntem hipnotizaţi urmărind
succesul netrebnic trecut
prin solzi de aur şi gazele de fum
înaintăm spre morminte
aureolaţi de mii de premii
avem un ritm vioi
trei cărţi scrise anual

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă număr încet

să-mi treacă nişte sentimente
ameţite de lovitura dură
pe care mi-am aplicat-o
ascund dincolo de gratii
trăirile unui suflet neputincios
nu ajung până la trei şi plonjez
în realitate virtuală tabloul
e murdar de vini închipuite
trec de patru încet cobor
sunt prea buimac să mă scol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm... Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea este opiul Occidentului. Cartea ne devoră. Va veni o vreme când toţi vom ajunge bibliotecari. Cărţile ne omoară. Credeţi-mă pe mine, care m-am închinat, m-am dat lor cu totul. Avem prea multe cărţi şi de prea multe feluri.

citat celebru din Anatole France
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată le-am aflat în oamenii pe care am ajuns să-i cunosc.

citat din Marius Torok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele ei

rostit în fiecare zi cu
încăpăţânarea îndrăgostitului
l-a învăţat aşa de bine
încât şi-l aminteşte şi
şi
şi noaptea e-n stare să ţi-l zică
când este hipnotizat de luna
plină de culoare galben hepatic
ştie numele şi-l pronunţă
deşi
deşi-i provoacă o durere atroce
ştie că a rămas cu buzele umflate
de la ultimul sărut dat cu
patima unui om nenorocit
de iubirea iraţională
numele ei îi vine în minte
când îi vede fotografia
pe care o păstrează în
în
în buzunarul de la piept
lângă cardul bancar cu pinul uitat
acolo zâmbeşte graţios

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna unui singur vis

Sunt doamna unui singur vis
aşa mi-a ghicit o gitana în palmă
spunea că am ochi căprui
râdeam, ai mei sunt chiar verzi
dincolo de această eroare
cu harul ei de vrăjitoare
mi-a şoptit că am doi irişi sub pleoape
şi numai o singură inimă
nu a ştiut să-mi explice
de ce oare
i-am mai dat un bănuţ
am întrebat-o cum să-i trimit iubitului
un vis de ziua lui
mi-a răspuns: el te visează chiar acum
cu ochi căprui.

Eşti doamna unui singur vis
- îmi cântai dimineaţa,
cu ochii deschişi -
te-ai intâlnit cu gitana, precis!

Şi, ca un vis între iad şi rai
o singură inimă
în palme ţineai.
Ca în vis, mă iubeai!

poezie de Gabriela Ana Balan din Confluente literare (2016)
Adăugat de Gabriela Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)s-a întîmplat un fel de miracol, datorită trăsăturilor mele fizice inconfundabile. M-a recunoscut cineva, care nu mă întîlnise niciodată, doar după coperta unei cărţi care apăruse acolo cu fotografia mea. Şi mi-a spus: "Eu pe dumneata te cunosc". Iar eu i-am răspuns: "Exclus, imposibil, nu aveţi cum!" Apoi m-a lămurit că din cartea aceea şi m-a sfătuit să trimit un poem la The New Yorker. Şi am trimis un poem pe care tocmai îl tradusese o prietenă de-a mea, americancă, şi, spre marea mea surpriză, a apărut. După aceea, după apariţia acestui poem, am fost chemată de o editură la fel de prestigioasă, care dorea să-mi publice un volum de versuri alese. Ah, am spus eu, bineînţeles! Bun, apucă-te de lucru cu traducători, unii iluştri, de acolo. Am avut această şansă, mi-a apărut cartea, apoi încă una, şi încă una, şi în Anglia vreo trei. La ora asta, însumez cam şapte cărţi apărute în America, ultima fiind scrisă de mine direct în englezeşte. Ce să-i faci, adaptarea era mediul normal! Dar mi-au trebuit aproape 15 ani ca să pot scrie în englezeşte.

Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau singur

singur cu mine de-mi vine
să fug de-acasă
dar mi-e frică să nu vii
şi să nu mă găseşti plecat
în beţia vremii să ascult
melancolia ce vine din pustiu
sunt timpurile mele
merg pe străzile uitate de soare
trag cu ochiul în urma mea
singur singur singur
tremur plin de ură gândindu-mă
la viaţa irosită prosteşte
în braţele tale am îmbătrânit
mă simt o bătrână sferă
de vreo zece mii de ani
stau în inelul tău de vrăjitoare
sunt singur în patul meu
de aur pierdut la cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa

eşti cea mai frumoasă
frumoasă din lume
scriu asta pe pereţi
să ţin minte să nu uit
să vadă şi ea
o literă încolţeşte în colţul
buzelor care şoptesc
inima mi-a rămas pe o coală a4
pe care am scris că e frumoasă
şi chiar e frumoasa frumoaselor
dacă eram elev scriam pe caiet
şi pe manuale şi pe celelalte cărţi
din biblioteca judeţeană
să ştie toată lumea că sunt îndrăgostit
trebuie să-i spun că e frumoasa frumoaselor
încă o dată şi încă o dată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia: Când m-am despărţit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferinţa era tot acolo şi mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit şi acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat şi peste jumătate de an şi tot aşa. Mi-am ţinut mintea ocupată cu munca, iar braţele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrăţişare, o emoţie pe care aş vrea să o împărtăşesc cu el, un cântec mă îngenunchează – dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.

replici din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce m-a impresionat în livingul lui Marilyn Monroe a fost să descopăr străduinţele sale de a se dezvolta. Am văzut o fotografie cu Eleonora Duse şi o mulţime de cărţi pe care nu mă aşteptam să le găsesc acolo, volume de Dostoievski, Freud etc..

citat din Philippe Halsman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!