Numele ei
rostit în fiecare zi cu
încăpățânarea îndrăgostitului
l-a învățat așa de bine
încât și-l amintește și
și
și noaptea e-n stare să ți-l zică
când este hipnotizat de luna
plină de culoare galben hepatic
știe numele și-l pronunță
deși
deși-i provoacă o durere atroce
știe că a rămas cu buzele umflate
de la ultimul sărut dat cu
patima unui om nenorocit
de iubirea irațională
numele ei îi vine în minte
când îi vede fotografia
pe care o păstrează în
în
în buzunarul de la piept
lângă cardul bancar cu pinul uitat
acolo zâmbește grațios
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.