Pantofi vechi

Nu-i arunca, nu-i lepăda
la coşul de gunoi. Sunt plini
de pustietate şi de călătorii.

Au forma unei bărci, dar (tu spui) ce ape
le-au mai rămas pe care să înoate? Sunt nelocuiţi –
dar câte capitole din mine-s ghemuite-n ei?

Autobiografii – toate-ale mele,
cel care cutreieră peisajul fără drumuri al amintirilor.
Dar mai sunt amintiri care-abia aşteaptă să se nască

şi pustietăţi de îndurat.
– Nu le alunga. Eu stau în echilibru
între două timpuri, între două iubiri –

timpurile trecute şi cele pe care le voi întâlni, şi care-mi vor oferi
embleme ca aceşti pantofi vechi în formă de barcă,
o barcă de salvare, plină cu supravieţuitori.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur că sunt schizofrenic. Problema este că nu pot spune care-i diferenţa între cele două identităţi ale mele, care dintre ele sunt eu, cel real.

citat din Nick Rhodes
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Embleme – după boala ei

S-a dus vremea tristeţii.
N-am fost eu cel care a împins-o pe uşă afară,
ci altcineva.

Lăstunii s-au întors. Au scăpat
de povara acelei călătorii lungi. Cât de vesel
ciripesc pe acoperiş.

Torn cafeaua. Stau lângă focul
care murmură acasă. De mâine, vom spune
bine-aţi sosit tuturor dimineţilor care vor mai veni.

Auzi lăstunii? Ei leagă unele de altele
razele luminii. Ei cuibăresc
în locuri ascunse.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cuvânt al unui condamnat

am ochii unui animal hăituit

nu ştiu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului şi al Omului din mine
am degetele pătate şi
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
şi-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorinţă

mai e puţin şi se termină ziua
undeva între două spaţii
mă aşteaptă Ea

mi-ar fi plăcut să mai rămân
măcar un anotimp
să asist
la naşterea unei lumi
în care intimitatea să fie
siguranţa de rezistenţă dintre doi

nu-i nimic

sunt un condamnat frumos şi
orice condamnat are un ultim cuvânt:

te iubesc

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feluri adevărate de cunoaştere

Nici un pic prea excesive, deloc prea puţine
Reciprocităţile noastre. M-ai ajutat să învăţ
Felul în care ar simţi o barcă, dacă ar putea simţi,
Îmbrăţişarea intimă a apei.

Noutatea pe care mi-o aduci este noutatea din totdeauna,
Astfel că eu înţeleg ceea ce ar spune o piatră
Dacă acea piatră ar putea vorbi. Să fie trist faptul
Că firul de iarbă nu ştie cât este de frumos?

Este oare trist ca tu nu poţi şti, decât din auzite,
(Vorbe pierdute din spusele mele) că eşti asemeni
Apei care îşi poate strânge palma şi sfărâma
O barcă, eliberând-o din lemnele care o constituie?

Dar toate acestea sunt excesive - şi prea puţine.
Cunoscând felul în care un cerc şi-ar descrie rotunjimea,
Noi atingem două identităţi şi simţim, complet şi cu blândeţe,
Îmbrăţişarea intimă a stării de a fi.

Felul în care zborul ar simţi o pasăre zburând
(Dacă ar putea simţi) este felul în care spaţiul care se află
Într-o piatră care se află în apă s-ar cunoaşte pe sine
Dacă ar avea felul nostru de a accede la cunoaştere.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi stăm acum acolo unde se întretaie două drumuri. Dar spre deosebire de poemul cunoscut al lui Robert Frost, cele două drumuri nu sunt la fel de bune. Drumul pe care călătorim de mult este o şosea magistrală pe care progresăm cu mare viteză, dar la capătul său, ne aşteaptă dezastrul. Celălalt drum din răspântie - cel pe care s-a mers mai puţin ne oferă singura noastră şansă de a ajunge la o destinaţie care ne asigură că putem păstra Pământul.

citat din Rachel Carson
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce oamenii situează Lumea lor între Rai şi Iad. Poate pentru că o consideră o zonă intermediară între cele două extreme, acceptând astfel caracterul imperfect al existenţei lor. Expresiile "Raiul pe Pământ"şi Iadul pe Pământ" ar semnifica doar modul accidental şi vremelnic în care cele două destinaţii posibile în viaţa de apoi au ajuns în lumea reală. Aş zice că situarea Lumii acesteia în afara celor două zone ar fi mai plauzibilă şi ar asigura un plus de obiectivitate în evaluarea lor. În plus, ar oferi inclusiv posibilitatea unei a treia variante, în care s-ar înscrie, cred, majoritatea dintre noi.

Mihail Mataringa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Bucureşti şi Heraklion

Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din ţâţâni
Planul înclinat al stelelor
Şi nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorţii.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toţi nepricepuţii puşi în funcţii de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduţă
Sunt amprentate în asfaltul
Conştiinţei de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoaşa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupeşte câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
L-a făcut zbor liniar între două conştiinţe
La care se mai pot prinde
Cătuşele părerii de rău.
Zborul între Bucureşti şi insula Creta,
Nu-i decât o constatare
Că sub ochii Domnului
Unii mai pot petici si cerul...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher: Hei, tată, vrei să auzi ceva amuzant? Într-o zi un om se îneca în apă şi a venit o barcă şi omul din barcă i-a spus "Ai nevoie de ajutor?" şi el a spus "Dumnezeu mă va salva". Apoi a venit o altă barcă şi a încercat să-l ajute, dar el a spus "Dumnezeu mă va salva", apoi s-a înecat şi s-a dus în Rai. Şi a spus "Doamne de ce nu m-ai salvat?", iar Dumnezeu a răspuns "Ţi-am trimis două bărci, prostuţule!"

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom plăti nişte facturi cumplite. În afară de războiul care ne aşteaptă, ne mai aşteaptă o revoltă şi o invazie. Revolta va fi războiul dintre noi care este mai cumplit decât un război şi deja se văd cele două tabere. Oamenii văd că există disensiuni între aşa-zişii conducători ai noştri şi aceste două tabere se vor încăiera între eleşi vor determina războiul.

Aspazia Oţel Petrescu în Interviuri
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o linişte

o viaţă pleacă alta vine însă
puţini sunt cei care ştiu
că între cele două respiraţii
sunt două lumi şi
un singur loc din care
se pleacă
ca o linişte

chiar şi Dumnezeu se află în derută

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

Mă joc cu alţi copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilăreşti.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Şi vor fi fără sfârşit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile îşi lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspinul amintirilor

L-am cunoscut ieri pe o bancăa
Era o enciclopedie...
Pluteam cu vorba într-o barcă
De la potop la alchimie

Se perindau prin faţă munţii
Cei mai înalţi din ţara noastră
Pădurile pe care hotţii
Le-au capturat şi dat ca şpagă

Trecuse soarele de-amiază
Lalele roşii se înclină...
Noi povestim pe banca noastră
De amintiri care suspină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iubiri

Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irişii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ţi... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute muşcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, ştiu de toate..

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman: Şi atunci de ce nu mă ucizi?
Jokerul (râde): Nu vreau să te ucid? Ce m-aş face fără tine? M-aş întoarce să fur de la traficanţi? Nu, nu, nu! Nu. Tu... Tu mă completezi.
Batman: Tu eşti un gunoi care ucide pentru bani.
Jokerul: Nu vorbi şi tu ca unul de-ai lor. Tu nu eşti ca ei! Chiar dacă ţi-ar plăcea asta. Pentru ei eşti doar un ciudat, la fel ca mine! Acum au nevoie de tine, dar când nu vor mai avea te vor alunga ca pe un lepros! Vezi tu, principiile şi moralitatea lor nu sunt decât nişte glume proaste. La cel mai mic semn că ceva nu e în regulă, renunţă la ele. Ei sunt îndeajuns de buni cât le permite restul lumii să fie. Să-ţi arăt. Atunci când nu va mai exista nicio miză, aceşti... aceşti oameni civilizaţi se vor mânca între ei. Vezi, nu sunt un monstru. Sunt doar înaintea curentului.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutul există în Linişte, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenţia valului, chiar dacă Oceanul susţine existenţa valului. Însă, oare, valul îşi aminteşte că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaştere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine şi de renunţare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal şi apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa şi malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este şi forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conştiinţei Absolute - exprimată într-o formă unică şi interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu eşti forma pe care o vezi în oglindă - eşti Viaţa din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligenţă proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma îşi păstrează direcţia de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Şi încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susţinându-ţi existenţa formei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te vei găsi vreodată într-o barcă ce ia apă, energia pe care o depui pentru a găsi o altă barcă ar trebui să fie mai productivă decât cea pe care o depui pentru a arunca apa peste bord.

citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşităţile sunt de două feluri: ale celorlalţi, care sunt fără importanţă, şi ale noastre, care pot fi trecute cu vederea.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!