Copilăria trece între două jocuri copilărești...
Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.
Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.
Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.