Între București și Heraklion
Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din țâțâni
Planul înclinat al stelelor
Și nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorții.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toți nepricepuții puși în funcții de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduță
Sunt amprentate în asfaltul
Conștiinței de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoașa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupește câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
L-a făcut zbor liniar între două conștiințe
La care se mai pot prinde
Cătușele părerii de rău.
Zborul între București și insula Creta,
Nu-i decât o constatare
Că sub ochii Domnului
Unii mai pot petici si cerul...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.