În depărtare-
luat de vântul toamnei
colbul drumului.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei târzii

Şuierând s-aude vântul,
Cade- o frunză leganată...
La orizonturi nori s-arată
Şi vor umbri pământul.

Păsările-şi uită cântul,
Îl fredonează câteodată,
Şuierând s-aude vântul,
Cade-o frunză legănată...

În grădina mea brumată
Roza s-a chircit pe rug,
Alte flori îşi iau avântul
Şi din calea iernii fug...
Şuierând s-aude vântul.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata caleştii-
trapul telegarilor
ridicând colbul.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colbul drumului-
tălăngi şi lătrat de câini
în jurul turmei.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funigei în vânt,
Îmi fură privirile
Semnele toamnei...

haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MIROSURI REAVĂN-FINE ÎN APUS DIN CÂMPUL UD EXALĂ!
Mirosuri reavăn-fine în apus, din câmpul ud exală!
Ne pune frunza-ngălbenită, că vine triumfală
Trecând înalte piscuri dezgolite şi coboară-n văi,
Fantoma toamnei, cu ploi şi vântul rece în rafală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de arin-
vântul primăvărătic
provoacă strănut.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori de furtună-
vântul aplecând plopul
spre rădăcină.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o speranţă-
stropii ploii de vară
căzând pe creştet.
*
O rândunică
la zbor învaţă puii-
mirosul toamnei.
*
Priveşte cerul
de pe pustiul pietrei-
o floare de colţ.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de frunze-
pe aleile pustii
foşnetul toamnei.
*
Sub brăzdar de plug-
mirişte fumegândă
în zorii zilei.
*
Speră căldura-
o muscă amorţită
între ferestre.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la sfârşitul toamnei

E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu

Şi dimineaţa nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenuşiu
Bolta cerească rar e înstelată.

Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol şuieră în câmpie.

Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorţire
Tot ce are o viaţă şi simţire...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vânt funigei-
pe cerul toamnei târzii
soare generos.
*
În toamna rece-
sub cerul dimineţii
frunze brumate.
*
Pe ram de alun-
pregătită pentru salt
o veveriţă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna pe cărări
paşii trecătorului-
foşnet de frunze.
*
O lună plină-
peste vârful brazilor
argintul toamnei.
*
Lună crescândă-
înghiţită de apus
ultima rază.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

galopul gândurilor tale
prin colbul veacului
pe marginea drumului
colţul ochiului bea
o picătură de rouă

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte setea-
peste prundiş susurul
apei din izvor.
*
Se coace pâinea-
senzaţii olfactive
pe lângă cuptor
*
Vântul răcoros
apropie furtuna-
de la orizont.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de florar-
scuturându-se de polen
floarea de cais.
*
Peste grădină
petale în ninsoare-
vântul văratic.
*
Lumini pascale-
pietre funerare
fără viaţă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vântului

Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârneşte freamătul în frunze
Şi cu zâmbet larg pe buze
Trage voalul peste soare.

De-atâtea frunze zburătoare
Sunt pline albele peluze...
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârneşte freamătul în frunze.

Vântul, cu forţă nimicitoare
Spală norii ca-ntinse pânze,
Iar stolurile mici de gâze
Zboară-n cerc... ameţitoare.

Se iscă văntul dintr-o boare.

rondel de Ioan Friciu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat cu sine vântul...

A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.

Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte...
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora, traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, vântul şi numai vântul peste toate cele. Tropăia ca un galop masiv pe tablele acoperişurilor, făcându-le să huruie şi să pocnească, strâmbând firmele, cutremurând ferestrele, zgâlţâind firele electrice, oprind ca într-o mână cenuşie zborul cârdurilor de ciori şi împroşcându-l în funingini croncănitor negre; apoi răsucind în uriaşe spirale, cu urlet ascuţit, tot colbul strâns de pe câmpii şi uliţi.

Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!