Stau în cumpăna

balanţei şi fac un testament poetic
mă deplasez când pe un braţ
când pe celălalt rapid o fac
cânt sub stele cu versul meu stingher
deranjant de cele mai multe ori
uneori stau la mijloc scutindu-mă
de furii în lumina lumânărilor topite
picur cu lacrimi şi ceară fiecare vers
ce se întinde agresiv pe pagină
stau în cumpănă fără teamă
sau speranţă că voi reuşi să cuprind
infinitul în versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc

vin şi nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec şi e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
şi socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieţii aştept
să vin clădind versuri pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poetul

care suferă cu versuri
şi poezii aşezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă-nchid în vers

Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai ştiu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

Să nu trimiteţi critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Şi mă ucid aşa cum ştiu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Şi acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum şi de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plătesc cu versul

Reversul medaliei mele e-un vers
Vestind cum curg sloiuri prin sângele meu,
În mijloc de iarnă, sub gerul pervers,
Se zbat gene ude ca într-un clişeu.

Tainul mi-l beau lângă foc, picotind,
Şi-n urmă simt gust de otravă-n pocal,
De-un timp crupierul m-a prins bâjbâind
Şi n-o să rateze un gest criminal.

Din cătină leacuri şi verde de grâu,
Când nu vor mai fi asuprite-n zăpezi
Şi nici de noroaie cuprinse-n desfrâu,
Colir pentru ochi o să picur, să vezi.

Prea multe dureri ne-au lăsat fără scut
Şi astăzi plătesc cu un vers compărut!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spuza toamnei

când chipul îşi pune masca de hilar
reavănul mormânt caută culcuş
în chemarea lutului primar

stau tolănit pe margine de univers
rezemat dezinvolt într-o undă de vers
adun din toamna căzutelor frunze
(ce stau mărturie trecerii mele
prin vremi nedefinite
de spaţiu şi timp
rod şi culoare
sub formă de nimb)

în contul zilelor ce vin şi vin
şi vin
adulmec miresme de ninsoare
cu iz de vin

din multitudinea de zilele trăsnite pline de eres
transform iarna în cânt şi vers
în cânt pe ritm de blues jazz şi rock
când trupul încearcă un ultim troc
cu destinul înrădăcinat în nenoroc
(minune cu iz efemer ce mă face să sper)

pun hazul în necaz şi invers
şi iar... invers
şi caut în spuza toamnei
o unduire de iernatec vers.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut casa-n miez de iarnă

Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă

Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine şi de prieteni,

Când luna picură în sânge
Şi cumpănă fântânii plânge,

Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,

Când dorul nesfârşit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,

Când paşii ce mă poartă suie
Spre uşa răstignită-n cuie...

Îmi şterg o lacrimă uitată
Şi stau la sfat cu tine, tată!

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers

Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul şi infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de desluşit.
Versul e însuşi sufletul nostru
Tipărit, cu preţul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Eşti din ce în ce mai pustiu
Şi mai gol,
Căci sufletul ţi se transpune
Dureros şi tăcut pe hârtie.
Şi astfel rămâi fără el
Atunci când îţi scrii
Ultimul vers.

poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...

Este un mare dar ca să poţi vorbi,
Este o minune ca să poţi zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranţă,
Atunci când suntem la distanţă!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înţeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aş vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aş vrea să aduc în viaţa ta,
Iubeşte şi trăieşte-ţi prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aş vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aş vrea să ştiu dacă aş putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor...

Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n şoapte.

Când nu-i mai şti de mine
Şi de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ţi este drag.

Când ochii îţi vor plânge
De dor că nu-ţi voi fi
Zideşte-mă în sânge
Să-ţi curg cu versuri mii.

Când gura se va ofili
De dor şi-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald şi mut.

Când braţele mă vor căta
Şi nu mă vei găsi
Să ştii că TU mă vei afla
În tine, stele mii.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau tăcut

în faţa blocului cu buchetul
de trandafiri incredibili de roşii
nu-s hotărât dacă trebuie să renunţ
să urc două etaje
cincizeci de trepte
să primesc personal refuzul ei
sau să renunţ
şi să-mi mănânc ciocolata
cu canabis şi alune
stau în cumpănă parcă sunt
concurent priceput la gimnastică
să urc buchetul de trandafiri?
sau să-l las pe o bancă?
ar înţelege ea ceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te aştern

îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi să-mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.

din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.

te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.

te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.

îmi cânt şi cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
şi te aştern în versul fiecărui cânt.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

Singură trec printre ape
Singură, singură iară
Ochiul luminii aproape
Plânge cu lacrimi de ceară.
Singură stau lângă mare
Singură, singură-n rugă
Stau lângă-un capăt de zare
Zarea-i pornită să fugă.

Singură stau lângă Tine
Mâinile-s aripi tăcute
Cad în departe străine
Stele de lut desfăcute.

Singură vin să Te caut
Singură-aştept şi mă doare
Cântă departe un flaut
Cântă cu mine şi moare...

poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Crăciun

Dedicat prietenilor mei de pe Facebook

Nu ştiu deloc să cânt colinde,
Dar stau si-aştept afară-n ger,
Cu ţuică fiartă şi piper,
Umplând pahare aburinde...

Sunt singur şi puţin stingher,
Şi nerăbdarea mă cuprinde,
Nu ştiu deloc să cânt colinde,
Dar stau si-aştept afară-n ger.

Apar prieteni din eter
Şi Moşul, mai aduc merinde,
Cântăm la Prunc un "Leru-i ler"
Simţind speranţa cum se-aprinde...

Am învăţat să cânt colinde!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu acum versul

vise născute dintr-un clişeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate şi bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri şi scot
limba când sar pe foile-şotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereţii când trec poeziile
pe albul secţiilor de psihiatrie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea oricui

Stau… stau… stau…
Ce bine e să stai în asfinţit,
Dorm… dorm… dorm…
Un vis am şi va fi-mplinit.

Cânt… cânt… cânt…
De dor, de-amor şi cuget
Plâng… plâng… plâng…
Pe buze şi pe suflet.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în cort

pentru că nu-mi place
să văd inegalitate
între semenii mei
ei sunt egali în ochii mei
şi eu sunt egalul lor
de aceea nu vreau să stau
în castele sau palate luxoase
îi voi conduce din rândul lor
stau în cort şi călătoresc călare
sunt în şa pentru binele omenirii
voi distruge vechea orânduire
o să fie o lume bună şi fericită
vor simţi că fiecare zi este minunată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - picur de rouă

România
e piatră luată din stele
un picur de rouă
din Univers
bucuria
primului vers

România
e umbra chipului tău
întins peste ape şi munţi
e floarea iubirii
de vrei s-o asculţi
ţâşnind peste hău

România
e mâna fecioarei
ce-n gingăşie
cu atâta sete faţa îşi spală
ca luna să fie
şi haine de gală

cântul
ciocârliei ce urcă spre soare
înveşmântând păşunea-n melodie
cu flori de aer pe-aripioare
mai altfel veşnic ea să fie
e România

pe nori de stele şi de astre
croind lumina uneori
ne soarbe-n căile albastre
cu flori de zi
la subsiori
România
patria mea

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!