Scriu acum versul
vise născute dintr-un clișeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate și bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri și scot
limba când sar pe foile-șotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereții când trec poeziile
pe albul secțiilor de psihiatrie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Râd când te ridic
de moațe cu mișcări domoale
ochii se întâlnesc la capătul
lumii sub mercur retrograd
și cardiovascular
râd în hohote
te salt până la stele
în ritmuri de rock psihedelic
facem copii de flori de tei
punem și iasomie
râd când scriu poeziile iubirii
și imprimantele scot foi
cu mii de versuri nearanjate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O culoare nebună la secția de psihiatrie
o culoare nebună și proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereții
secției de psihiatrie
te simt
privești prin gaura cheii
în viața mea
vezi cum îmi iau pastilele
și vezi
toți copiii
ieșiți din mine
cum sar coarda
și joacă șotronul
cum scot limba
și râd
provocându-mă
la o leapșa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot
salut culoarea cea nouă
închid ochii
și în continuare
îți aud lemnul coșciugului
cum trosnește sub pământ
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile din vis
Poeziile din vis
Le-am compus, dar nu le-am scris.
M-am trezit, și-așa, nescrise,
S-au topit, cu tot, cu vise.
Și mă frec la ochi: Sânt treaz?
De sânt treaz să dau ucaz:
"Le-am pierdut, cine-mi găsește
Poeziile, citește
Pân-adoarme, și, visând,
Dă de visele-mi din gând.
Și așa, cu vis și vers,
Mă rescrie, că m-am șters".
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la scris
Eu nu aparțin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca și când m-aș fi născut numai pentru asta
și nu îmi pasă dacă ochiul morții va fi singurul meu cititor.
Scriu ca și când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca și când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respirație.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca și zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură,
virgule între scânteie și flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui bețiv.
Cea mai bună definiție a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aș putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineața mi se face rușine de mine
și mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezește-te nepoate, cel mai frumos dar al vieții este însăși viața.
Nu există nimic grandios în încoronare.
Absolutul mai mereu adulmecă
mirosul agoniei,
pe aceia îngenuncheați pe dinăuntru.
Scriu ca și când inima mea ar fi mută...
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile plâng lângă ușă
ea stă nemișcată în frumusețea ei
e un martie pe înțelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândește după corpul mult iubit
secunda găsește încă o literă
o așez pe buzele roșu carmin
adun tăcerile târzii și le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea
spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită și înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin
poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile
poeziile:
nu se scriu cu cuterul...
nu se plimbă sub pielea de găină...
nu sunt auzite în infern
pentru fiștecine de nimeni
căzător printre golurile de gol...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Zeilor poeți", vouă, o rimă
Poeziile cu puține silabe în vers!
Sunt foarte greu de scris!
Rima o simți...
Pe când la cele cu multe silabe în vers!
Rima o pregătești..
Ca o capcană!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile
cum vin cuvintele-n potrivire, așa
se duc și poeziile pe care le scriu
pe
care le uit cât ai bate din aripi când
trec răvășit în altă dimensiune (?!)
pe
care o recunosc imediat după a
semănarea cu vocile mele pierdute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La vârsta de șapte ani m-am îndrăgostit de poeziile creștine care mi-au parfumat și colorat în roz copilăria, ulterior, adolescența. Pentru fiecare poezie recitată eram foarte bine recompensată cu o... ciocolată... sau cu un ou Kinder... A funcționat! Anii au trecut, ele însele au devenit desertul sufletului meu, fiecare vers îndulcindu-mi milioanele de gânduri.
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor bea
din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima și prima
zeițele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutați de buzele
mele pătimașe și fierbinți
voi deveni o băutură winterfresh
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de grație
Starea de grație
vine și trece,
stânga e tulbure,
dreapta e rece.
Zestre ilogică
și totuși zestre
ca din noi înșine
două ferestre.
Judec grăbitele
clipe de față
cu darul timpului
de-o altă viață.
Starea de grație
iarăși nu vine
și poeziile
îmi sunt senine.
Nu li-i sălbatică
pofta de-a spune
îmburghezitele
zic toate bune.
Mi-e dor de zilele
pline-ale vieții,
de versuri logice
simt că mă sperii.
Starea de grație
e peste toate,
trec libertățile
spre libertate.
Chiar versuri putrede
chiar aberații,
renasc sub zodia
acestei grații.
Starea de grație,
starea supremă
zilnic mă chinuie
ca o dilemă.
Zilnică pierdere,
zilnică trudă,
ochii în lacrimă
absurd asudă.
Dacă de-a pururea
nu mai apare
starea de grație,
starea cea mare.
A scrie limpede
la tulbureală,
a scrie tulbure
când nu simți boală.
E o congestie
de universuri,
dar fără grație
rămân doar versuri.
Ci poeziile,
cerească rază,
starea de grație
ți le dictează.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Caut interlocutor
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vrei să te convingi dacă ai iubit cu adevărat o femeie, recitește poeziile pe care i le-ai scris. Sunt cardiograme fără greș.
Constantin Tsatsos în Aforisme și cugetări
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trage barca
la mal rătăcind printre nori.
a doua secvență, cu el
învârtindu-se printre pescăruși,
pe o plajă argintie, înfășurat
în staniol, decorat cu ferigi
de un verde-crud și pene
roz de flamingo. apoi o schiță
în tuș înfățișându-i goi
pe un buștean gros, și pe ea
cântând la chitară.
trage barca lângă patul ei
de puf de lebădă. pășea
grațioasă și puful de lebădă
se agăța cu disperare
de pielea ei pe care am scris
poeziile de dragoste.
era o istorie ilustrată a timpului
petrecut împreună în ultimul veac.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec
printr-un nor galactic su
focat de singurătate
aproape un veac
de poezie
cu sfere tele
portate dintr-un uni
vers cu rima astro
logică
un pumn de stele lus
truite impudic
de frigul u
man (!?) plierea spațiului
și zborul navelor
spațiale picioare dumne
zeiești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
încet
a trecut un veac
și o zi
de când tu nu m-ai sărutat
ce greu a trecut
nu ne-am atins buzele
din orgoliu din ne
putință (?!)
o
să ne sărutăm
poate azi poate mâine
și sărutul
o
să fie pentru un veac
și o zi de abstinență
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,
Iar muzica este limbajul comun al universului.
Toate aceste minunății pământești la un loc,
Sunt poemele spiritului divin,
Dăruite lumii pentru încântare.
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut o sută
de ani de când oamenii
nu mai scriu pe hârtie
o secundă apare pe ecran
cartea ca decor într-un film
vechi (!?) - o sută de ani
au trecut de când oamenii
nu au mai văzut cu
vânt scris pe hârtie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dualitate
sunt și înger și demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale ușoară.
de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coșmar cu țipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.
și raiul și iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferența-i făcută de faptă și cuvânt
umbre și lumini oricum mă înconjoară.
înger sau demon, m-așteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când am
Din când în când am idei fericite,
Idei devenite brusc fericite laolaltă cu alte idei
Și cuvinte printre care ele se mișcă liber, natural...
După ce scriu, citesc...
Ce m-a făcut să scriu asta?
Pe unde-am umblat pentru a afla asemenea lucruri?
De unde mi-a venit? E mai frumos decâ aș fi putut spune eu...
Am fost în lume, cel mai adesea, condeiul și călimara
Cu care cineva a scris coerent literele pe care le-am înșirat aici?
poezie clasică de Fernando Pessoa din volumul de versuri Poeziile lui Álvaro de Campos (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!