Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Francesca Buta. [Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tipografie
- poezii despre talent
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre numismatică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.