Îmi caut casa-n miez de iarnă
Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă
Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine și de prieteni,
Când luna picură în sânge
Și cumpănă fântânii plânge,
Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,
Când dorul nesfârșit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,
Când pașii ce mă poartă suie
Spre ușa răstignită-n cuie...
Îmi șterg o lacrimă uitată
Și stau la sfat cu tine, tată!
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.