Perseide
Șezând pe fotoliu cu cartea în mână
Și Luna gălbuie-atârnând la fereastră,
Din (și-așa) mult prea scurtă viața noastră
Socot c-a mai trecut o săptămână.
E-o noapte de august cu stele ce cad,
Eratici meteori luminând efemer
Ce vânt vă abate de-acolo din cer
Pe mări și câmpii ori prin codrii de brad?!
Mi-e somn. Las cartea să-mi pice din mână,
De sus Perseidele cad ne-ncetat.
Din veacul acesta, aproape uitat
Socot c-a mai trecut o săptămână.
poezie de Mihail Mataringa (14 august 2008)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zbor de fluturi
A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Și din suflet să te scot.
În noapte vorbesc cu luna
Și cu stelele vorbesc,
Aș vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.
Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Și plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.
Voi cunoaște poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Și poate îmi voi da seama
Că nu mă mai pot ascunde.
Ies în față, lupt cu viața
Vreau să las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranța,
Să-mi găsesc în viață rostul.
Zbor de fluturi mi-e iubirea
Și ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar și cuvântul.
poezie de Răzvan Isac (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de pe Ceglău
A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ții de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Și mâna ta a uitat să mă ție!
Dar ce importanță mai are
Câte veșnicii mor în propria mea stare?
Când te lași înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!
Azi am stat pe laviță la poartă
Și mi-am bătut joc de lumea deșartă!
Și am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliță trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
La cartea "Sex cu femei" de Adrian Suciu și Ștefan Doru Dăncuș
Vă spun cinstit: Cu mult temei,
Am căutat o săptămână,
Ca să găsesc "Sex cu femei";
Acuma n-o mai las din mână.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunarea de luni
Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau să mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Și tăcerea ce mă-ngână...
Ca izvorul din fântână,
Setea mută din țărână...
Stau să zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe față... o săptămână.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de anii ce-au trecut
Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!
Mi-e dor de nopțile cu ploi,
Mi-e dor de nopțile de vară,
Mi-e dor de tine și de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!
Mi-e dor de pașii ce-i făceam
Prin parc, ținîndu-ne de mână.
Și cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!
De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc și patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!
Mi-e dor de anii tinereții noastre,
Când prea departe ne era sfârșitul.
Te luam în brațe, te purtam spre astre
Eram noi doi și-n zare, infinitul...!
Dar anii au trecut, ca ploaia și ca vîntul
S-au dus frumoșii ani ai tinereții.
Nu vom putea împărați pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrșitul vieții...!!!
poezie de Florea Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarelă parodie după Ion Minulescu
În orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Acum nu mai merg de mână
Și-n orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu se mai găsesc umbrele
Să se-ndoaie,
Să reziste și la ploaie
Orășenii pe trotuare
Par păpuși dezafectate, urâte de guvernare.
În orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg folosindu-se de mână,
Numărând
În gând pahare
Ce au gâlgâit
Șiroaie
Din butoaie
Cât un ster
Prinse cu cercuri de fier
Venite ca moarte lentă,
Monotonă,
Inutilă
Dar prezentă...
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
Eu acolo locuiesc,
Un bătrân și o bătrână
Nu mai merg acum de mână
Stau la poartă și bârfesc...
parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (1990)
Adăugat de Dumitru Râpanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Merg ținându-se de mână,
Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Și se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare.
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadența picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Și din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viață lentă,
Monotonă,
Inutilă
Și absentă...
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ținându-se de mână...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor
Tu nici nu știi ce să mă-ntrebi
Când îți dorești ca să te mint
Și tare-aș vrea să te alint
Dar am și ai prea multe trebi.
Nu vezi că suntem ocupați
Cu fel și fel de boroboațe
Și că secundele-astea hoațe
Ne țin așa de mult legați?
Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârșit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.
Sunt altruist de ziua șaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi și noaptea.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în război
Mi-e frică, mamă, noaptea
Chiar de-s cu arma-n mână,
Simt că-i aproape moartea
De peste-o săptămână.
Mi-e foame și mi-e sete,
Nu am dormit o clipă
Am bătături în ghete
Și-o cucuvea cum țipă!..
Ieri, un coleg de arme,
Plângea lângă șenilă
Mi-a spus, dacă adoarme,
De mă-sa... fie-mi milă.
Azi a căzut eroul
Pe-un petec de pădure
Nici n-a știut ecoul
Durerii, să-l îndure.
Vai! E-ntuneric, mamă,
Ne trec fiori. Și-n spate
Purtăm cu noi o armă
Și frica de cea moarte.
Rânjește o fereastră
Izbindu-se de ziduri.
Mi-e dor de casa noastră
De fața ta cu riduri,
De mângâierea caldă
Și pâinea de pe masă,
O lacrimă îmi scaldă
Privirea-n gol rămasă.
Mi-e frică noaptea, mamă,
Și stau cu moartea-n spate...
Te roagă la icoană,
Să trec și-n astă noapte!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul morții
O arătare cu coasa-n mână,
Sărutul morții i l-a dat.
N-a trecut o săptămână
Că l-au și îmbălsămat.
epigramă de Dumitru Delcă (24 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititorul simplu ia cartea în mână pentru a-și petrece plăcut timpul, pentru a învăța ceva, în timp ce un cititor "perspicace" ia cartea în mână numai pentru a se distra pe seama autorului și pentru a-i controla ideile.
citat din Dmitri Ivanovici Pisarev
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea repede
Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfințit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.
Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinerețea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veșnicia,
Pentru o viață ce trece ca un fum.
Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopțile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Boschetarii
La finele de săptămână
Se întâlnesc, la prăvălie,
Adună mână de la mână
Și beau un șpriț... pe datorie.
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuitate
Când i-am pus creionu-n mână,
Copila, ușor a tremurat.
După nici o săptămână
Să scrie a învățat.
......................
Au trecut mulți ani de zile.
Multe trepte a urcat.
Acum, ea-nvață, copile,
Și-s mândru că mi-a urmat.
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aștept de-o săptămână
Ia-mă ușor de mână
Și inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.
Cutează și mă poartă
Spre veșnicii deschise,
Iubiri, noroc și soartă,
Răstoarnă-le din vise.
Păstrează-mă lipită
De trupu-ți ca o taină,
Ce arde și palpită
Abil ieșind din haină.
Ia-mă ușor de mână
Si inima-mi atinge,
Aștept de-o săptămână
Uitările... a plânge.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui pretins umorist
Cartea sa, de-ți pică-n mână,
Ai un straniu simțământ:
Îl citești cu hohot, până
Dai cu cartea de pământ!
epigramă de Petre Tipărescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!