O mână de ajutor

Tu nici nu ştii ce să mă-ntrebi
Când îţi doreşti ca să te mint
Şi tare-aş vrea să te alint
Dar am şi ai prea multe trebi.

Nu vezi că suntem ocupaţi
Cu fel şi fel de boroboaţe
Şi că secundele-astea hoaţe
Ne ţin aşa de mult legaţi?

Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârşit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.

Sunt altruist de ziua şaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi şi noaptea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pierd nopţile gândindu-mă la tine
Când aş putea veni să te-ntâlnesc
Nici dragostea nu-mi iese foarte bine
Când intr-un ea visând că te iubesc.

Se lasă înşelată noaptea toată
Dar dimineaţa, când îs dat afară
Se culcă şi rămâne supărată
Intrând în sine până către seară!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... şi nu pot...

Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...

Ochii-abia îi ţin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Şi să-nhaţ un chilipir,
Lene mi-e şi să respire...

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E MOARTEA ÎN SĂRBĂTOARE?

La sfârşit de săptămână,
Ceva-n mine mai mult moare,
Şi în zi de sărbătoare,
Moartea mai primeşte-o mână.

Ce război fără odihnă,
Iadul nici duminici n-are,
La rai – poarta-n renovare,
Viaţa nu mai are tihnă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scrisul

Oricât aţi vrea să scrieţi ca Robu, e-n zadar...
Şi eu aş vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... şi de-aia scriu cum n-o faceţi voi...

La fel cum să trăiţi, sunt sigur că n-aţi vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veşnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viaţa, mult mai greu...

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Şi lumea – cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.

Şi cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu ştiu ce să răspund şi tac
Pe cap am foarte multe trebi
Şi-am treabă, că sunt om sărac.

Da, sunt sărac şi voi mai fi
Până voi înţelege, poate
Că n-am nimic şi nu pot şti
Ce numai Domnul ştie, poate...

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Duminică

Sunt al singurătăţii mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăţ praful de pe stele,
Nu de puţine ori pe lună.

Iar la sfârşit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.

Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de ziua iubitei (pe vreme de izolare)

(Ea:) Ştii că mâine-i ziua mea,
Sper că n-ai uitat de ea...
Nu umbla tot gură cască;
Mie să îmi vii cu mască!

(El:) Te iubesc şi te doresc,
Dar eu, mască... nu găsesc!

(Ea:) Cred că tu ştii cel mai bine
Şi nu-ţi baţi iar joc de mine...
Ia să vezi cum te omor
Dacă nu îmi vii cu clor!

(El:) Iubi, ştii că te ador,
Însă, nu mai au nici... clor!

(Ea:) Vezi, eu, de-astea, nu-nţeleg,
Iar, de pat, o să te leg!
Şi nu îţi deschid nici uşa,
Până nu-mi arăţi... mănuşa!

(El:) Nici mănuşi nu au deloc,
Cică, nu mai sunt pe stoc!

Dar, să nu luăm Corona,
Nu vin singur, ci... cu Mona!
Şi să nu îmi ceri iar cheia,
Mona - spirtul, nu... femeia!

pamflet de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi ceri prea mult

îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
şi-o lună, totodată.

pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înţeles motivul,
era iarnă,... era noapte.

dar stele mii şi mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
şi nu le vrei, nici nu îţi plac
căci era iarnă,... era rece.

îţi pot da soarele de vară
şi stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îţi spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609)
Adăugat de Miron Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot pe tine...

Când zâmbeşti, zâmbesc şi eu.
Când eşti tristă, plâng mereu.
Când greşeşti, te înţeleg
Şi tot pe tine te aleg.

Când m-ajuţi, îţi mulţumesc.
Când mă cerţi, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îţi ofer
Şi tot pe tine te prefer.

Când eşti speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Şi tot pe tine te doresc.

Când îmi şopteşti, te ascult.
Când nu-ţi ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îţi fac
Şi tot pe tine eu te plac.

Când lipseşti, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îţi dau noroc.
Când nu-nţelegi, îţi definesc
Şi tot pe tine te iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nici nu ştii (odiseea ploilor de noapte)

Tu nici nu ştii c-afară plouă
Şi nici nu ştii că mă iubeşti
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândeşti.

Tu nici nu ştii să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...

Tu nici nu ştii cine sunt eu –
Poet ştiut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte propria-mi viaţă, zău că nu are nimic frumos în ea. Ştii, când umbli în noapte printr-o pădure, şi vezi o lumină licărind în depărtare, nu mai ştii nici de oboseală, nici de întuneric, nici de crengile ce-ţi biciuiesc faţa. Ştii bine că eu muncesc ca nimeni altul în ţinutul acesta. Soarta nu-mi dă răgaz. Sufăr uneori peste puteri şi nu văd de nicăieri nicio lumină înaintea mea. Pentru mine însumi nu mai aştept nimic...

citat celebru din Anton Cehov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă-ntrebi!

Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
fiinţa ce îţi pare mută!
Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoţeşte pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.
Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neştiute
şi inima mi-e vâlvătaie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare de primăvară

Se duce soarele, unde s-o duce,
Şi vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Şi latră câinii, făr-a conteni.

Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicaţi,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugaţi.

Să nu-mi furaţi această perspectivă,
Căci, dacă ştiu prea multe, mor ca voi;
Şi n-aveţi nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciţi pe Dumnezeu, apoi!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelept

Mă hrănesc doar din himere
Şi dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Şi fac prea multe confuzii

Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Şi trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi

Nu iubesc, nu sunt iubit
Şi de tot m-am plictisit
Când aştept nimic n-aştept
Şi sunt prost că sunt deştept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înţelept.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară, mama nimănui

Fiecare om are ţara lui
Şi, cu toate că sunt mai multe ţări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.

Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,

La gândul că ţara mea e şi a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl ştii
Şi n-aş putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri şi zile mii.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopţile pustii şi fără tine ştii
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munţi
Şi-au împărţit destin şi amintiri la doi.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai ştii
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.

Eşti liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Şi-n nopţile în care-s trează şi nu eşti
Pe cine strângi la piept te las doar tu să ştii.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!