Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.