Bacul

Barca mea-i făcută din nalbă de luncă,
Funiile ei sunt tulpinile nuferilor.

În jurul Stelei Polare se roteşte tot cerul:
Luna coboară pe pe ape.
Lângă bac, culeg nuferi.

Dar acest râu micuţ pentru tine-i fluviul Huanhe –
Atât de temător pari a fi de vânt şi de valuri,
Atât de mult amâni traversarea.

poezie de Ch'ien Wēn-ti, împărat - dinastia Liang, sec , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori şi lumina lunii pe fluviu

Fluviul serii este plin şi parcă şi-a oprit mişcarea –
Culorile primăverii se dezvăluie deja-n toată splendoarea lor.
Pe neaşteptate un val duce luna undeva departe
Şi mareea vine cu un caric de stele.

poezie de Yang-ti, 605-617, împărat-dinastia Sui, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În barca vieţii mele

În barca vieţii mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineţii, fie în amurg.
Ale vieţii valuri mereu m-au lovit,
am ieşit la ţărmuri şi am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viaţa mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
şi în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieţii mele apa a intrat
şi valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopţii groaznic mă lovesc,
când bezna se aşterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morţii să mă scapi aş vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieşiţi din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri şi ajunşi pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.

poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenţei mele fragile

Cosmosul e fierbere şi cânt
şi-mi este atât de uşor să ating
fruntea Stelei Polare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nuferilor

Şi m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Şi nuferi galbeni intră pe fereastră.

Şi îmi şoptesc, aşa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori şi nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund şi-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînţelese. Doar în gând se-aşază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpleteşte şi rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferinţa mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult aş vrea

Atât de mult aş vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viaţa ta.
Atât de mult eu mi-aş dori
Cu tine-n braţe, de-aş putea muri!

Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoşi să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.

Atât de mult aş vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.

Atât de multă dragoste respiri...
Sub paşii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ţi flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.

Atât de mult aş vrea să îmi zâmbeşti,
În şoaptă să îmi spui că mă iubeşti,
Când eu sărut căuşul mâinii tale
Ce-mi ţine ferecată inima în zale.

Atata doar aş cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Şi inima să-mi plece iar în pribegie!

poezie de Gheorghe Deniştean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?

Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa celor din jurul nostru este atât de puternică, atât de subtilă, atât de gradată încât adesea nici măcar nu realizăm cât de mult ne poate afecta.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul, Soarele si Luna

Dumnezeu a făcut cerul atât de imens
pentru a ne putea cuprinde pe toţi
sub braţele generoase ale Soarelui
care ne încălzeşte sufletele...

A creat stelele pentru
a ne îndeplini visele
şi ne-a lăsat Luna
să ne lumineze drumul către... El.

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crize

Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.

Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansează-mi doar mie

atât de mlădioasă-mi pari când amurgul
ascunde în umbre bătăile inimii într-un tangou,
în paşi suavi pictaţi cu şoapte aprinse
din buzele mele flămânde de foc,
atât de multă dorinţa se-nalţă din poante,

oh! iubite, prinde-mi aripile încet, prinde-mă flutur
şi uită-mă!!!! îţi sunt... în jurul tău.

atât de magică îmi pare unduirea trupului tău
ca o păpădie ce se înalţă către vraja chemării, iubirii...
lasă-te pradă clapelor nopţii şi hai...
haide, vino, să fim sclavii ochilor viorii,
să fim sclavii arcuşului stelei din cer
să murim străpunşi în baletul ce colbul de lună
ne-ascunde.

cântă-mi, dansează-mi doar mie.
uită-mă în tine, în paşii ucişi de sărutul inimii,

ce dulce îmi pari când te ştiu în visele mele,
în ultima notă muşcată de pleoapa zorilor plini.

dansează-mi doar mie în ultimul act
ascultă liniştea ce-am lăsat-o pe ultima treaptă a turnului.
îmbracă-te în raza ce se strecoară printre degetele mele
rămase pe sânul tău,

respiră-mi în tâmplă ca un fulger să-ţi mor la marginea ultimului pas andante şi
lasă-mă să te privesc cum te scurgi asemeni sudorii
pe curbura coapselor lunii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inrourare

Pas temător,
mugur răvăşit de furtună.
Fi-va oare putere în el
să străbată până s-adună!?
Şi lacrima cald strălucind
ca o stea curgătoare-n lumină,
în care murgur lângă mugur
iubind se alină.
Şi Mâna Domnească picurând ajutor
setei din lacrima muritoare de dor.
Pas de mugur lăcrimând temător
prin lumini, de lumini doritor,
şi lacrima tremurând şi mai tare,
spre steaua stelei din zare.

poezie de Maria-Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât amâni mai mult acţiunea la care te îndeamnă impulsul, cu atât îl bruiezi mai zgomotos şi, prin urmare, deschizi o cale cu atât mai largă altor erori şi altor idei conflictuale, care să-ţi îngroape intuiţia sub mormane de justificări inhibitive.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine noaptea (Pe acordurile " Povestindu-mi cele mai intime sentimente")

Când vine noaptea,
îmbujorată deja de vin,
îmi desfac încet părul:
caliciul unei flori de prun
s-a prins de o creangă uscată.
Mă trezesc contrariată când fumul
îmi întrerupe somnul de primăvară.
Visul este îndepărtat,
atât de îndepărtat;
şi este linişte, atât de linişte.
Luna se roteşte şi se tot roteşte.
Pleapele pescăruşului sunt închise;
şi totuşi eu frec între degete muguraşul rănit,
şi totuşi eu învârt între degete această mireasmă,
şi totuşi eu sunt posesoarea acestor ore-ale timpului.

Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie cu nuferi

Câţi nuferi din stelărie
au fotonii-n pălărie...!

Câţi nuferi – frâu la pârâu –
au luminile în brâu...!

Câţi nuferi ning pe pământ,
câţi nuferi ard în Cuvânt...!

Spre-a nunti-n oglinzi de cânt,
dat-au vămi la ploi şi vânt...

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Ultimele poeme hadronice (30 iunie 2001)
Adăugat de Ion Pachia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marianne: N-am fost niciodată în viaţa mea atât de recunoscătoare cum îi sunt doamnei Jennings. O, Elinor, mă voi întâlni cu Willoughby, iar tu cu Edward. Ai adormit?
Elinor Dashwood: Cu tine în cameră?
Marianne: Nu cred că eşti atât de calmă pe cât pari, Elinor. Nici măcar tu. O, nu voi dormi deloc în noaptea asta. Şi despre ce ai vorbit atât de mult timp cu domnişoara Steele?
Elinor Dashwood: Despre nimic important.

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţă se desfăşura imensa întindere a câmpiei. Sufla un vânt rece, înfiorător. Deci, în vreun loc, pe această câmpie se ascundea, ca un animal sălbatic, creatura aceea infernală, al cărui cuget îl blestema, desigur, omenirea ce-l alungase din sânul ei. Numai lipsea decât atât pentru a completa lugruba impresie produsă de această vastă singurătate, acest vânt îngheţat şi acest cer ce se posomora mai mult în fiece moment.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos spune: "Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Rădăcina ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt Slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt Prietenul tău şi Mădular al trupului tău şi Capul tău şi Fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel Care te iubeşte atât de mult?

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

20 mg/ml

te trezeşti.
dimineaţa
ţi se pare
frumoasă.
atât ne-au injectat,

20 mg / ml
să uităm laturile întunecate
ale oraşului pe
care l-am visat toate nopţile
să refacem structurile în somn
să uităm
balastul
când
transcend din paturile albe
mirosurile de amoniac,
distileriile de feromoni
ale pământului, aburii,
urcă la suprafaţă.

&
să uităm că
oraşul e brăzdat de tranşee
iar bucăţi de carne
strălucesc la soare,
că deasupra lui podurile
coboară / urcă
se învârt în gol, iar
roboţii ne alimentează
fabricile.

20 mg / ml,
dar noi tot
suntem păpuşi cu rezervoare,
cu furtunuri reci,
picioarele ne sunt prinse de mâini,
mâinile ne sunt prinse de pământ,

iar
pământul are bare lungi
câmpii electrice
legate între ele
prin
curele de transmisie. torc ca pisicile.
şi direct din subteran
mărfurile curg pe benzile noastre rulante.

20 mg / ml,
pentru ca disperarea să se termine
odată cu întunericul
să rămână doar
podurile cu funii care se topesc în ceaţă.
funiile lor vii,
funiile lor care
continuă să
strângă,
să strângă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaşul

înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îţi scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
ştii, nuferii se închid în apus
la umbra munţilor bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneşe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruş
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ţi aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!