Atât de mult aş vrea

Atât de mult aş vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viaţa ta.
Atât de mult eu mi-aş dori
Cu tine-n braţe, de-aş putea muri!

Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoşi să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.

Atât de mult aş vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.

Atât de multă dragoste respiri...
Sub paşii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ţi flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.

Atât de mult aş vrea să îmi zâmbeşti,
În şoaptă să îmi spui că mă iubeşti,
Când eu sărut căuşul mâinii tale
Ce-mi ţine ferecată inima în zale.

Atata doar aş cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Şi inima să-mi plece iar în pribegie!

poezie de Gheorghe Deniştean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea

Mamă dragă, de-aş putea,
cu puteri miraculoase,
ţi-aş dărui inima
să-împlineşti vise frumoase.
Atât de mult eu te doresc.
Atât de mult eu te iubesc.
Mamă dragă, când mai cresc,
Ce-ţi promit, îndeplinesc.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai zâmbit...

poate ai zâmbit sau poate nu,
pe faţa ta se vede, îngândurare,
din ochi mă fulgeri cu un gând,
aş vrea să îl citesc. Ce spune oare?

în braţe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine şi mă doare,
dar ştiu că-mi mulţumeşti de mii de ori,
că zâmbet vor aduce şi nu ţi-e oarecare

aş vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
şi printre mult, privirea-mi arzătoare,
aş vrea cu faptele să-ţi ocrotesc,
tot ce-ţi loveşte sufletul cu întristare

sunt simplu om şi am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
să pot să-ţi luminez drumul ca stea

mă iartă şi din când în când mă ceartă,
aşa eu simt, ce mult te mai iubesc,
aşa voi şti de îmi greşeşti vreodată,
că am puterea să te iert, mai mult să te doresc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă dulce

Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aş vrea,
Să-mi laşi o urmă veşnic pe retine
Şi-n puls să simt de fapt inima ta.

În aerul din jur îţi vreau mirosul
Şi urmele de ruj pe ceaşca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.

Nu am să caut leac, convalescenţa,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esenţa
Iubirii tale fără antidot.

Să mă-ngrijeşti atât cât simţi nevoia,
La pieptul tău să sufăr aş mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îţi e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult

Mi-am dorit atât de mult
ca dragostea să cadă
ca o ploaie caldă de primăvară
din negura cerului sfânt
şi eu să mă ascund
să nu mă vadă nimeni
cum plâng şi spun poveşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am trăiri reale cu sentimente
şi emoţii călătoare
care zboară prin univers
trezind plăceri trupeşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am un înger al meu
ce să fie mut şi timid
şi să vină pe un norişor de catifea
viaţa mea împărţind-o astfel cu cineva.

poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Laszlo: Te cunosc mai bine decât crezi. Ştiu, de exemplu, că iubeşti o femeie. Poate e o împrejurare stranie că iubim aceeaşi femeie. Când am intrat prima oară în cafenea, mi-am dat seama că e ceva între tine şi Ilsa. De vreme ce nimeni nu e vinovat, eu... eu nu cer nicio explicaţie. Îţi cer un singur lucru. Nu vrei să-mi dai documentele de tranzit, înţeleg. Dar vreau ca soţia mea să fie în siguranţă. Te rog să-mi faci o favoare şi să foloseşti documentele pentru a o scoate din Casablanca.
Rick: Atât de mult o iubeşti?
Victor Laszlo: Crezi că sunt doar liderul unei cauze. Ei bine, sunt şi om. Da, atât de mult.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ţi se pare ţie
Hai sa faci pace cu moartea
Şi din moarte viaţa învie.

Nu e viaţa atat atat de tristă
Ştiu că te-ai cam săturat
Dar o viaţă fără lecţii
Oare ai fi preferat?

Nu e viaţa atât de tristă
A fost şi a mea la fel
Dacă credinţa persistă
Capeţi mari puteri de Zeu.

Nu e viaţa atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Ştiu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viaţa atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credinţă-n suflet
Omu-i trist şi viaţa-i grea.

Nu e viaţa atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viaţă
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viaţă.

Nu e viaţa atat de tristă
Precum a fost viaţa ta
Dacă Moartea îţi vrea viaţa
Ridică-te, spune DA!

poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât încercăm mai mult să trăim în lumea cuvintelor, cu atât mai mult ne simţim izolaţi şi singuri, cu atât mai mult bucuria şi dinamismul lucrurilor sunt schimbate doar pe certitudine şi securitate. Pe de altă parte, cu cât suntem forţaţi mai mult să admitem că trăim în lumea reală, cu atât mai mult ne simţim ignoranţi, incerţi şi nesiguri, cu privire la tot.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am crezut

N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubeşti.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinereşti.

N-am crezut că vreodată,
O să mă săruţi pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerşeşte amorul tău nemuritor.

N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruieşti.
Am crezut că sunt de mult uitată
Şi tu pe alta o iubeşti.

Dar acum când stai lângă mine
Şi cu dragoste în ochi mă priveşti
Mă simt atât de bine.
Şi înţeleg cât de mult mă iubeşti.

poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa de mail

În căsuţa de mail
Ce îmi e atât de dragă,
Te aştept de-o viaţă-ntreagă
Vreau să te strecori tiptil.

Ca o dulce adiere,
Ca un susur de izvor
Vreau să te strecori uşor,
Dacă inima ţi-o cere.

Am făcut curat în ea
Este loc şi pentru tine
Să rămâi, dacă vei vrea
Şi să-mi spui că-ţi este bine.

Aş fi tare fericită
Asta de s-ar întâmpla,
Vreau să mă simt ocrotită,
Şi să-mi găsesc LINIŞTEA!!!

poezie de Mariana Simionescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa de mail

În căsuţa de mail
Ce îmi e atât de dragă,
Te aştept de-o viaţă-ntreagă
Vreau să te strecori tiptil.

Ca o dulce adiere,
Ca un susur de izvor
Vreau să te strecori uşor,
Dacă inima ţi-o cere.

Am făcut curat în ea
Este loc şi pentru tine
Să rămâi, dacă vei vrea
Şi să-mi spui că-ţi este bine.

Aş fi tare fericită
Asta de s-ar întâmpla,
Vreau să mă simt ocrotită,
Şi să-mi găsesc LINIŞTEA!!!

poezie de Mariana Simionescu (9 februarie 2017)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,

am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,

să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,

să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,

atât aş vrea prinţesa mea frumoasă
să ne privească lumea ca,, naivi"
şi-apoi să ne întoarcem către casă
mergând împleticiţi... ca doi beţivi...

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Oradea sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara...

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai simţirea păcătoşeniei tale, vei avea şi sporire duhovnicească. Cu cât îţi vei vedea mai mari păcatele tale, cu atât mai multă simţire vei dobândi şi cu atât mai mult vei spori.

Paisie Aghioritul în Nevoinţă duhovnicească, Cuvinte duhovniceşti vol. III (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi...

Dă-mi tot amarul visurilor tale
Şi-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colţ din munţii vineţii.

Dă-mi tot ce eşti şi tot ce ai în tine,
Deşi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceaţa razelor senine
Din tot nectarul lor şi-al tău să beau.

Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Şi-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.

Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ţi să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Şi-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ţi să mă vrea
Dintr-un şir lung, eu, cea dintâi dilemă.

Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopţilor mele,
Şi ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferinţa şi durerea să le spele.

Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Şi cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Dă-mi genele-ţi cu totul să le sorb
Şi-n mine să le duc cât mai departe,
Şi dă-mi dorinţa, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniştei deşarte.

Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ţi cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Şi-n mult prea mult râvnita-ţi adiere
Dă-mă pe mine toată, trup şi suflet – ţie.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de dor de tine, tată!

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-şi da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înţelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îţi revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îţi rotunjeau
Şi râsul larg, deşi cam rar,
Când lumea era mulţumită.

Nimica nu te supăra,
Ca lenea şi minciuna coaptă,
Ce necuviinţa fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.

Te războiai cu orişicine,
Pentru prostia afişată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu ştiai ce era sfânt.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanţe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ţi neclintită
Şi de respectul tău din poartă,
Faţă de toţi românii buni
Plini de omenie şi credinţă.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Şi mândră sunt, că eu ţi-s fată,
Care iubeşte tot ce-i sfânt,
Aşa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Şi îmi lipseşti, aşa de mult.

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să-mi mai înţeleagă dansul

oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschişi
la un eveniment atât de pământean
dintre mine şi umbra mea
ca şi cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte

dansez şi zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deşi cunosc verdictul acesta încă de la naştere
poate de aceea râd ca un nebun
şi dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârşitul lumii

iar judecătorii se tot întreabă
dându-şi coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului
de unde naiba am atâta muzică
în inima mea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!