Dansează-mi doar mie
atât de mlădioasă-mi pari când amurgul
ascunde în umbre bătăile inimii într-un tangou,
în pași suavi pictați cu șoapte aprinse
din buzele mele flămânde de foc,
atât de multă dorința se-nalță din poante,
oh! iubite, prinde-mi aripile încet, prinde-mă flutur
și uită-mă!!!! îți sunt... în jurul tău.
atât de magică îmi pare unduirea trupului tău
ca o păpădie ce se înalță către vraja chemării, iubirii...
lasă-te pradă clapelor nopții și hai...
haide, vino, să fim sclavii ochilor viorii,
să fim sclavii arcușului stelei din cer
să murim străpunși în baletul ce colbul de lună
ne-ascunde.
cântă-mi, dansează-mi doar mie.
uită-mă în tine, în pașii uciși de sărutul inimii,
ce dulce îmi pari când te știu în visele mele,
în ultima notă mușcată de pleoapa zorilor plini.
dansează-mi doar mie în ultimul act
ascultă liniștea ce-am lăsat-o pe ultima treaptă a turnului.
îmbracă-te în raza ce se strecoară printre degetele mele
rămase pe sânul tău,
respiră-mi în tâmplă ca un fulger să-ți mor la marginea ultimului pas andante și
lasă-mă să te privesc cum te scurgi asemeni sudorii
pe curbura coapselor lunii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.