Zorii se agață
de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-și culege
morții împinși de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâșie în bucăți sâni
lăptoși sărutați de guri știrbe
de moși strămoși comuni
cu ochi de plumb peste pajiști întinse
privind înotătorul mort șiroind
pe pieptul lățos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaștele ieșite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopții se înclină
în fața unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
chior de mister
orbecăind de nesomnul greu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.