Aer

Nimic nu are aer,
totul e o trudă contra lui Isus,
contra crucificaţilor care aşteaptă aer.
nu le mai rămâne decât un strigăt,
aer, aer pentru o viaţă întreagă
în care urci şi cobori,
cobori şi urci geocentric.
Mihail, ochii tăi negri nu au loc să cuprindă lumea, ci doar să cucerească privirile celor ce cad în
mâine,
mâinile care mai ieri se rătăceau
în greşelile lui Pilat;
asemenea unui resuscitat ce caută şi astăzi o gură din aerul lui Isus
şi nu-i găseşte decât sarcofagul gol
în care o lume caută umiliţi în amonte.

Alexandru Mihail Eusebiu Ciobanu în Zbor de vineri, eveniment concurs (17 iunie 2022)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire e ca în montagne-russe: la început urci, apoi brusc cobori, după aia urci din nou, cobori din nou, şi la urmă, vomiţi şi pe tine şi pe celălalt.

Frederic Beigbeder în Egoistul romantic
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telescaunul

Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.

Brazii fruntea şi-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiţi că nu ţi-e frică
Şi nu eşti şovăitor.

Nu îţi pasă dacă lumea
Plânge, ţipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Ştiu că nu ai nicio vină.

Şi-uite aşa îţi trece timpul,
Urci, cobori, şi-apoi urci iară,
Şi se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...

Însă noaptea când se lasă
Rămâi singur, necăjit,
Că drumeţii pleacă acasă
Şi tu stai înţepenit.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni curând Isus

Cel ce-a predicat pe munte
Care e ocean de har
Ce minuni făcut-a multe
În curând veni-va iar.
Va veni Acela care
El furtunii a vorbit
Care liniştit-a mare
Valurile-a potolit.

Purtătorul de ruşine
Cel bătut şi cel lovit
Va apare poate mâine
În glorie şi mărit.

Curcubeul de speranţă
Ce spre cer uşa a deschis
Va veni de la distanţă
Împlinind măreţul vis.

Va veni să depărteze
De pe ceruri orice nori
Pace-n lume să creeze
Prin ea paradise zori.

Chiar de lumea nu-L acceptă
El din nou va reveni
Care om el se deşteaptă
O cunună va primi.

Bate un ceas tic-tacul lui
El se duce spre apus.
Frate tu cobori ori sui
Va veni curând Isus.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa arată un budoar în 1837: o etalare de mărfuri care atrag privirile, ca şi cum un duşman ar ameninţa această societate - cea mai schimbătoare din lume şi care ea însăşi aduce multe schimbări. De ce nu găseşti nimic intim, nimic care să te împingă la reverie? De ce?... Pentru că nimeni nu este sigur de ziua lui de mâine şi fiecare caută să se bucure de viaţă ca un uzufructuar risipitor.

Balzac în Amanta imaginară
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pleacă cu tine dintr-o gară din care te urci, dar nu o vei ştii niciodată pe aceea în care cobori.

Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ca aceea petrecută într-un tren în care te urci, dar nu ştii în care staţie cobori.

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când urci un deal, nu ai cum şti pe care parte o să cobori.

Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în această întreagă lume doi ochi negri, profunzi şi oblici. Nu sunt decât doi. Ce ciudat! Sunt alţi ochi mai frumoşi, mai negri, mai profunzi. Dar toţi aceştia nu mă privesc. Eu vreau să-mi scufund ochii în singurii ochi negri pe care-i iubesc. Şi ochii aceştia nu sunt la capătul lumii. Ei sunt în acelaşi oraş în care mă aflu şi eu. Nimic nu ne separă. Nimic şi totul.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul te aşteaptă

Drumul vieţii este scurt.
Tare-i greu de străbătut.
Dar,
cu credinţă-n Dumnezeu,
poţi străbate drumul tău.
Vei trece peste hârtoape,
Nu te vor supune ape.
Focul nu te va atinge,
Greul vieţii vei învinge.
Urci un deal, cobori o vale,
Învingi tot răul din cale.
De ai curaj, scrutează zarea!
Lasă în urmă uitarea!
Viitorul te aşteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă.
Prefigurează viitorul
Prin prezentul ce-l trăieşti.
Gândirea îţi e motorul
Cu care îl construieşti.
Către zare îţi iei zborul
Şi o cucereşti

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul ""Stanca" în... "Calea Lactee"", a autoarei Cornelia Georgescu

Nu se nasc în orice clipe
Scriitori ce prind aripe
Ca să zboare-n Univers.
Nu pătrunzi în constelaţii
Doar cu mici imaginaţii,
Dând viaţă unui vers.
Dar când sufletul ţi-e jarul
Mistuit de tot amarul
Frământărilor din jur,
Când în nopţi de insomnie
Tu aşterni, pe o hârtie,
Gânduri care prind contur,
Când tu, fragedă copilă,
Scrii cu pana ta o filă
De curaj şi de revoltă,
De mâhnire şi de ură
Contra celor ce făcură
Centre-n care se dezvoltă
Mecanismele de frică,
Atunci lumea-ţi pare mică
Şi tu vrei să evadezi
Într-o lume mult mai blândă,
Nu-mbuibată, ci flămândă,
Unde-n linişte creezi.
Te găsesc în bancă stând,
Mică, tristă şi visând
Sus, spre marea deşteptare.
La o vârstă aşa plăpândă
Frământările abundă
Şi n-ai timp de aşteptare.
Când tu strângi mănunchi de vise
În unghere nepermise
Ochilor iscoditori,
Dumnezeu doar ţi-e speranţa,
Liniştea şi cutezanţa
Ca să urci şi să cobori
Pe solfegii de baladă.
Tu n-ai vrut să faci paradă
De talent ce va rămâne
Cu simţirea şi cu visul,
Mai ales când termini scrisul
Prin "Deşteaptă-te, române!"
C-un curaj de temerar,
Care binelui se-nchină,
Tu rămâi o eroină
Dintr-o vreme de coşmar.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne căutăm

ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care îşi caută gura
născătoare de murmur şi strigăt
şi sufletele care îşi caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puţin sfinte

ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcuşul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia şi viaţa în mişcare

ne căutăm uneori şi cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe şi negre
ale unui pian dezacordat
de marşul funebru
al timpului

ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existenţă

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe Terra, jos, nu mă impresionează banii sau/şi faima celor care s-au lepădat de Isus Hristos, celor care trăiesc în întunericul păcatelor pestilenţiale şi nu caută lumina virtuţilor esenţiale, vitale...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara acestei toamne

Ce chin dulce
şi această primăvară
Înfloreşte contra florilor

Zburdă contra mieilor

Zboară contra păsărilor călătoare

Cântă contra cucului

Luminează contra soarelui

Iubeşte contra îndrăgostiţilor

Ce primăvară contra primăverii

Asta da toamnă
nu-i aşa
frunzelor

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e deosebirea dintre înţelepciunea care nu scrie şi inteligenţa care umple biblioteci pentru sau contra înţelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărţi, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui şi, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărţi şi încununarea ei.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La multi ani, Maria

Pentru tine azi, Maria,
Tot ce e mai bun pe lume,
Te cuprindă bucuria,
Si fii mândră de-al tău nume.

Să fii bună si umilă,
Să reversi în jur balsam
- Tu, a Lui Isus copilă -
Tot mai mult din an în an.

Să fii sare pe pământ
Si lumină pe cărare,
Să fii sfântă în Cel Sfânt,
Să fii binecuvântare.

Să ai dragoste si pace
Să fii semenilor "dar",
Iar Isus să te îmbrace
Zilnic în măretu-I Har!

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de infinit

Infinitul e în fiecare
In care treapta din spate dispare
Depinde ce ai ales
Să urci spre lumină
Sau să cobori in abis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

O, săgeata, imnul cântat
unui Hristos al ţiganilor,
mâinile mele întotdeauna pline de sânge,
întotdeauna gata să se deschidă!
Cântat de oamenii Andaluziei,
Cei care-n fiecare primăvară
cer scări cu care
să urce pe cruce!

Cântat de pământul meu,
care aruncă flori
peste suferinţele lui Isus –
şi care-i credinţa strămoşilor mei!

O, nu-i cântecul meu!
Eu nu pot cânta – şi nici nu vreau –
pentru acel Isus de pe cruce,
ci pentru Cel care mergea pe crestele mării!

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!