Săgeata
O, săgeata, imnul cântat
unui Hristos al țiganilor,
mâinile mele întotdeauna pline de sânge,
întotdeauna gata să se deschidă!
Cântat de oamenii Andaluziei,
Cei care-n fiecare primăvară
cer scări cu care
să urce pe cruce!
Cântat de pământul meu,
care aruncă flori
peste suferințele lui Isus
și care-i credința strămoșilor mei!
O, nu-i cântecul meu!
Eu nu pot cânta și nici nu vreau
pentru acel Isus de pe cruce,
ci pentru Cel care mergea pe crestele mării!
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.