Soarele după-amiaza

Această încăpere – cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea și pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locție pentru agenți, afaceriști, companii.

Această cameră, atât de familiară.

Canapea era aici, lângă ușă,
în fața ei un covoraș turcesc.

Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta – nu, dincolo – un șifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
și trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.

Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.

Lângă fereastră patul;
la asfințit, razele soarelui cădeau pe jumătate din el.

... Într-o după amiază, pe la ora patru, ne-am despărțit;
doar pentru o săptămână... Și apoi –
săptămâna aceea a devenit veșnicie.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodat㠖
Două firișoare de nisip, două fire de iarbă,
Două ițe trecute prin aceeași spat㠖
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunați aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toți trei ultima oar㠖
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălțăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Și, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun și vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui și-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane și-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, și tu ești încă viu,
Și destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăși adevărați, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spațiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăși și iarăși,
Fără griji și fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături și râsete răsunătoare;
Și trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patul de lângă fereastră

Când am făcut casa am ales un pat la parter, lângă fereastra
Ce dă spre mare, să-mi fie patul morții, e gata și mă-așteaptă,
Nefolosit sau folosit o dată pe an, când vine vreun oaspete,
Fără ca acesta să-i bănuiescă rostul final. Nu-l privesc
Nici cu aversiune și nici cu jind, ci, mai degrabă,-n ambele feluri,
Astfel, egale fiind, sentimentele se ucid unul pe altul și-un interes cristalin
Rămâne proaspăt. Sunt sigur că voi termina tot ce am de făcut;
Și-asta va suna mai degrabă ca un fel de muzică
Atunci când demonul răbdător de dincolo de stâncile marine și cer
Se va ridica împreună cu ceata lui și va striga de trei ori: "Hai, Jeffers".

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Eugene Carman

Sluga lui Rhodes! Vânzând încălțăminte și stambă,
Făină și șuncă, salopete și rochii, zi de zi,
Câte paisprezece ore pe zi, timp de trei sute și treisprezece zile pe an
Pentru mai mult de douăzeci de ani;
Îngăimând "Yes ma'm" și "Yes, sir", și "Thank you"
De o mie de ori pe zi, și asta pentru cincizeci de dolari pe lună;
Locuind într-o cameră împuțită din secția de vechituri de la "Commercial"
Și obligat să merg la Sunday School și să ascult
Mai mult de o oră
Predica preotului Abner Peet de o sută patru ori pe an –
Pentru că Thomas Rhodes, pe lângă magazin și bancă,
Administra și biserica.
Așa că în dimineața aceea, în timp ce îmi legam cravata la gât,
Brusc, m-am văzut în oglindă:
Părul îmi era tot alb, fața arăta ca o coajă de pâine uitată în ploaie.
Am blestemat și-am tot blestemat: "Tu, hodorog bun de nimic,
Javră fricoasă! Tu, sărăntoc nenorocit!
Scalvul lui Rhodes!" Până când Roger Baughman,
Crezând ca mă bat cu cineva,
A privit pe fereastră tocmai la timp
Ca să mă vadă prăbușindu-mă grămadă la podea
Din pricina unei artere care îmi plesnise în cap.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Te prinde albastru

în fiecare dimineață, când deschizi ochii
ciufulită,
cu respirația puțin caldă
și atitudine posomorâtă,
al tău sân drept ieșit pe-afară
într-o poziție nefirească
mă frământă.

iar la amiază,
când lenea-i musafir în casă,
eu pe afară, după ploaie,
tu, agitată-n rochie-albastră
ne întâlnim din când în când
pe canapea, lângă fereastră.

dar seara-i toată doar a noastră.
cu tot cu păr, cu tot cu sâni,
și fără musafiri în casă.
ne întâlnim iarăși în pat,
scăpăm de bluza ta albastră
și adormim îmbrățișați,
într-o poziție nefirească.

te prinde-albastru.

poezie de
Adăugat de Ștefan AbabeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintre trei sau patru oameni aflați într-o încăpere

Dintre cei trei sau patru oameni aflați într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
El este obligat să vadă injustiția printre spinii
Și incendiile de pe dealuri.

Iar cei care-au plecat întregi
Sunt aduși seara acas㠖 ca mărunțiș.

Dintre cei trei sau patru oameni aflați într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
Părul negru i-acoperă gândurile.
În spatele lui, vorbe, rătăciții fără bagaje,
Inimi fără provizii, profeții fără apă,
Pietre mari puse acolo,
Stând, închise ca niște plicuri
Fără adresă; și nimeni care să le primească.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poems of Jerusalem and Love Poems Paperback" de Yehuda Amichai este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
Osho

Din ziua în care mi-am cunoscut propriul Sine, am cunoscut însăși esența existenței. Priviți-mă! Sunt aici. Sunt chiar aici. Eu nu am nicio filosofie, am doar o experiență concretă. Pot să vă împărtășesc această experiență, dar nu pot să fac aceasta fără participarea voastră. Va trebui să renunțați la punctele voastre de vedere dogmatice. Va trebui să porniți alături de mine în aventura necunoscutului. Pot să vă conduc spre acea fereastră de unde existența este clară, transparentă. Dar va trebui să mă țineți de mână și să mă urmați!

în Spiritualitatea tantrică
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Spini

era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Hod Putt

Zac aici aproape de cripta
Bătrânului Bill Piersol,
Care a devenit bogat făcând negoț cu Indienii și care
Mai târziu a profitat de Legea Falimentului
Și datorită ei a devenit mai bogat ca niciodată.
Eu, săturându-mă de trudă și de sărăcie
Și văzând în ce fel a crescut averea Bătrânului Bill și a altora,
Am tâlhărit un călător într-o Noapte lângă Lăstarișul lui Proctor,
Ucigându-l din greșeală în cursul întâmplării.
Pentru fapta mea am fost judecat și spânzurat,
Ăsta a fost felul meu de a da faliment.
Acum, noi cei care am abordat cu viziuni diferite legea falimentului,
Dormim alături în pace.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Tudor Gheorghe Calotescu

Cum aș putea să justific neantul dintre două întrupări

de unde să încep instrucția sufletului meu
cu alinierea de la stânga spre veșnicie
sau de la dreapta judecată spre dincolo
adică unul lângă niciunul în șir indian
prin gaura aceasta de vierme de mătase
ascuns în bastonul progresului
resortul fin al nesfârșitului fără frecări inutile
perpetuum mobile între două mecanisme inutile și o speranță
această universală schimbare spre infinit prin creație
................................................................
altfel de unde atâta materie
pentru noi frontiere fără nicio frontieră?
................................................................
poate din iubirea de a fi
sau poate doar din vanitate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire
viață
Viața e un spital în care fiecare bolnav e stăpânit de râvna de a-și schimba patul. Unul vrea să se canonească în fața sobei, altul crede că s-ar vindeca alături de fereastră.

definiție clasică de în Mici poeme în proză, Oriunde afară din lume (1962)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

A prins o

ferta stând pe canapea
lângă bișonul lui sătul
de bere blondă și meniuri kfc
luate-n maioul gri șoarece
înaintea televizorului
care transmite meciuri
nici nu reține ce conține
oferta câștigată
tirbușonul jenează bișonul
trântit lângă cutiile goale
de bere blondă băute
de sete de plictiseală de bucurie
se gândește că trebuie să se ridice
de pe canapea și să-și primească
oferta cadou contra unei sume
de bani mai mici prinsă
fără efort de pe canapea
unde stă alături de bișonul
jenat de un tirbușon

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul LXI – Cum nimic nu-i de făcut...

Cum nimic nu-i de făcut, să ne sărutăm pășind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăși.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărțire,
Când atât de simplu și de liniștit pot liber să fiu iarăși.
Să ne dăm mâna și să ștergem jurământul cel solemn –
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.
Acum când Iubirea-și dă ultima suflare, pe înserate,
Când Pasiunea zace fără-a scoate vorbă, cu puls slab,
Când Fidelitatea-îngenunchează lângă patul cel de moarte,
Iar Inocența-și închide sfioasă ochiul ei suav,–
Dacă-ai dori, deși ea-i ajunsă la capătul de drum,
Din moarte tu mai poți la viață s-o aduci. Acum.

sonet de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.

Și în această viață tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aș vrea să pot să te alin și eu!

Și tata e aicea lângă tine,
Privește-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ți spunem astăzi, știi prea bine,
Adio, să nu uiți cât te-am iubit!

Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cerești -
Căci Timpul viața pe pământ ți-o curmă -
Vei vrea cândva să ți-l reamintești.

poezie de (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriștii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
să nu o mai doară nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Love hotel

Milioane
de câmpuri de maci,
coperta unui roman
de dragoste
consumat, nimfomatic,
într-o cameră de hotel,
a treia zi
din săptămână,
între orele două și trei,
energii descătușate,
pupila înlăcrimată
de secundele ce se scurg,
clepsidra blestemată,
cât a mai rămas
până la viitorul roman?
copertă cu maci,
aceeași cameră de hotel,
între orele două și trei,
ziua a treia,
săptămână după săptămână...

poezie de din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ziduri

Fără niciun avertisment, fără milă și fără rușine,
au construit ziduri mari și-nalte în jurul meu.

Și-acum zac aici deznădăjduit.
Gândesc doar atât: această soartă-mi va roade mintea;

Am atâtea lucruri de făcut afară.
De ce n-am văzut la asta la timp, atunci când ei zidurile-înălțară?

E vina mea că n-am auzit zgomotul și sunetele făcute de zidari.
Imperceptibil, ei m-au despărțit de lume cu ziduri groase, tari.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Steluța mea

S-a rupt o stea din ceruri și-mi cântă la fereastră,
O "crăciuniță" roșie, timid'ascultă-n glastră,
Colindul stelei mele unită-n cor angelic,
Vitralii înghețate lucesc acum feeric.

Se naște azi Mesia, ți-aduc o Veste Bună,
Ecoul cel de veacuri, la fel, duios răsună,
Se umple de Lumină, odaia mea umilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?

Dansează-n noapte fulgii, bat clopoți de cleștar,
Steluța îmi șoptește melodios de-afar'
Se naște Salvatorul în lumea cea ostilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?

Se scutură Cerul și cad troiene de Iubire
Se naște Pruncul-Rege acum în omenire,
Zâmbește bucuroasă steluța mea gentilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?

Adorm în patul moale, sub legănări de nea,
Cu gândul la colinde și la... steluța mea
Dar dis-de-dimineață, aievea mă trezesc,
Isus e lângă mine, îmi spune: Te iubesc!

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Wilbur

Scriitoarea

În camera cu vedere la partea din fața casei,
Unde lumina se frânge, iar teii umbroși ating cu frunzele fereastra,
Fiica mea scrie o poveste.

Mă opresc pe casa scării, ascultând
Prin ușa închisă țăcănitul mașinii de scris,
Asemănător celui făcut de un lanț tras peste o copastie.

Deși tânără, lucrurile adunate
În viața ei au un volum mare, iar unele sunt grele:
Îi doresc o călăorie plină de noroc.

Dar acum ea este cea care se oprește,
Ca și cum mi-ar respinge atât gândul, cât și simplitatea acestuia.
Nemișcarea se dilat㠖 și-n ea

Parcă întrega casă a căzut pe gânduri;
Apoi începe iarăși să lovească
Literele, pentru a interveni din nou tăcerea.


Îmi amintesc de sturzul care, stupefiat,
S-a pomenit chiar în acea cameră, acum doi ani;
Cum ne-am strecurat înăuntru, am deschis rama geamului

Și ne-am retras, să nu-l speriem;
Și cum, pentru o prea lungă jumătate de oră, prin ușa întredeschisă,
Am urmărit lucioasa, sălbatica, întunecata

Și iradianta creatură
Năpustindu-se către lumină și căzând mereu ca o mănușă
Pe dușumeaua dură sau pe birou;

Și așteptând apoi, zburlită și însângerată,
Pentru șansa de a încerca din nou; și cât de bucuroși
Am fost când, pe neașteptate,

S-a înălțat de pe spătarul scaunului,
Și în zbor planat, direct prin fereastra din dreapta,
A evadat dincolo de marginea acestei lumi.

Întotdeauna, draga mea, totul este o problemă
De viață și de moarte, deși eu uitasem asta. Îți doresc
Ceea ce ți-am dorit și mai înainte, dar mai apăsat.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Tartuffe by Moliere Paperback" de Richard Wilbur este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Începutul

Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furișându-se;
Și, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriți,
de parcă ar simți că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinși.

Dar ce profit pentru viața unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care și-au avut începutul acolo.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Any Drăgoianu

M-am ridicat

pe jumătate
de lângă un bărbat care locuiește cu mine
cealată jumătate dormea adânc
în brațele lui
mi-am strâns părul
mirosea a trecut
ca florile ce se vestejesc și rămân aiurea
suspendate între două vârste

am pășit
încet
în fața oglinzii
să mă învăț cu mine
jumătatea nelipită de pielea bărbatului
teribil de tânăr

am întins arătătorul
ca și când aș fi dat acele ceasornicului înapoi
până la vărsta lui
cât să încapă și această jumătate
ce umblă cu mâinile înfipte în părul trecut

apoi m-am liniștit
eram doar o parte din ceva ce se tot divizează
pe măsură ce pașii se îngroapă în covor
ca într-o chemare
absolut întâmplătoare
a timpului
sau poate a mâinilor lui
încercuite de o liniște asurzitoare

păream atât de naivă
în fața oglinzii
eu
adică
jumătatea ridicată din mine însumi
eu
neînvățată cu toate jumătățile
ce se înjumătățesc în fiecare zi
eu
care m-am abandonat în brațele bărbatului obișnuit
cu umbletul meu din fiecare viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook