Te prinde albastru
în fiecare dimineață, când deschizi ochii
ciufulită,
cu respirația puțin caldă
și atitudine posomorâtă,
al tău sân drept ieșit pe-afară
într-o poziție nefirească
mă frământă.
iar la amiază,
când lenea-i musafir în casă,
eu pe afară, după ploaie,
tu, agitată-n rochie-albastră
ne întâlnim din când în când
pe canapea, lângă fereastră.
dar seara-i toată doar a noastră.
cu tot cu păr, cu tot cu sâni,
și fără musafiri în casă.
ne întâlnim iarăși în pat,
scăpăm de bluza ta albastră
și adormim îmbrățișați,
într-o poziție nefirească.
te prinde-albastru.
poezie de Ștefan Ababei
Adăugat de Ștefan Ababei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Ababei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.