Soarele după-amiaza
Această încăpere cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea și pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locție pentru agenți, afaceriști, companii.
Această cameră, atât de familiară.
Canapea era aici, lângă ușă,
în fața ei un covoraș turcesc.
Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta nu, dincolo un șifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
și trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.
Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.
Lângă fereastră patul;
la asfințit, razele soarelui cădeau pe jumătate din el.
... Într-o după amiază, pe la ora patru, ne-am despărțit;
doar pentru o săptămână... Și apoi
săptămâna aceea a devenit veșnicie.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantine P. Cavafy. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.