Eu, ca profesor

Nu-nvăţ vulturul să zboare,
Elefantul cum se moare,
Miere cum să facă-albina,
Cum să facă ou găina.

Nu-nvăţ peştii cum se-noată,
Inima în piept să bată,
Soarele să strălucească,
Pruncul mama să-şi iubească.

Nu-nvăţ regii maiestatea,
Pe femei feminitatea,
Pe furnici ce-i hărnicia,
Cum să cânte ciocârlia.

Nu-nvăţ leul să vâneze,
Calul cum să galopeze,
Preoţii să spovedească,
Tinerii cum să iubească.

Nu-nvăţ boul ce-i răbdarea,
Să vrăjească vrăjitoarea,
Pe creştini ce e credinţa,
Pe eroi ce-i biruinţa.

Nu-nvăţ floarea să-nflorească,
Pomul fructe să rodească,
Fetele cochetăria,
Nici pe proşti ce e prostia.

Nu-nvăţ clerul pietatea,
Câinele fidelitatea,
Trilul pe privighetoare,
Să ursească-o ursitoare.

Nu-nvăţ graţia gazela,
Pe brutar ce e franzela,
Stupul faguri să-şi clădească,
Ci-nvăţ omul să gândească.

Învăţ omul cum să-nveţe
Pân la ádânci bătrâneţe,
Cum să fie gentilom,
Mai presus ‒ să fie om!

poezie de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (20 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victimă făptuitor sau... Om

La soare nu pot să privesc
-Mi-ar arde văz instantaneu-
Şi-am mii de ani că-l proslăvesc;
I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu.

Sunt în fragil de echilibru
-Tratez orori cu indiferenţă-
Mă resemnez; oricum n-am giru
De creator, nici competenţă.

Mă-nec, la nesfârşit, în ape
-Că nu-s făcute pentru mine-
Şi-aş avea "eu" întâietate
Că-s unicul, lăsat să-nchine.

Mă-ngrop de viu pe-o coajă frântă
'n cutremur, făr-avertisment,
Sau smuls sunt de tornadă cruntă...
'n taifun sunt un experiment.

Dar nu-mi ajunge suferinţă,
Nu-nvăţ nimic din epopei;
Fac singur fulger spre nefiinţă,
Mă iau la-ntrecere cu zei.

M-anihilez stupid în troc;
Să iau mai mult, uitând să dau...
Dezastru-l cultiv reciproc,
Copiind rău, de pe-unde stau.

Creaţie, aş fi?... Fără vină?
Pedeapsa o am... de muritor!...
Numai că nu-s de-ajuns, victimă;
Pieiri cultiv... Făptuitor!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:

"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig şi-n cuvânt?"

"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"

"De ce-s oamenii mai trişti,
fug de lume rătăciţi
cu viteza gândului,
ca arşiţa soarelui..."

Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească
gerul să-l mai domolească.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i omul?!

Ce-i omul?! Biet vânzător de iluzii...
Fiinţa ce se vinde pe sine
În războiul cu arta,
Prin al sieşi cuvânt...
Este mal de pământ
Peste care se-nalţă, ruginită şi rece,
Inima ta...
Un ardent legământ cu sfârşitul,
O plutire, un sentiment care
Să te convertească la neînsufleţire...
Un comandant onorific al propriilor porniri,
Smulgând lacrimi şi sânge
La cei care caută,
În televizorul alb-negru,
Buletinul de ştiri.
Eroul ce se lasă medaliat
Cu durere şi spaimă,
De braţele reci ale morţii,
Cu mătănii de lacrimi...
Ce-i omul?! Şi cine eşti tu?!
Un om sau o umbră
Ce-şi caută crucea
În abisul încărcat de neguri şi amintiri?
Tu, eşti un om sau o umbră?!
Un "ics" convertit,
Îngenunchiat şi integru,
Penetrând viitorul
Cu lama prezentului tău...
Cine eşti tu?! Şi ce-i omul?!
Din care lumi ai venit?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastrama

Cum spunea, la masă, mama,
Împărţind, râzând, pastrama
Şi ţinându-se de glume:
Ce-i mai bun pe astă lume,
Ca pastrama şi ca mustul
Ce-i înobilează gustul?

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în ceasul morţii sale omul crede că n-are nimic de făcut, nu ştie ce-i viaţa. Trebuie să continuie să facă ce-a făcut întreaga viaţă, să-şi elibereze sufletul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu cred că a învăţat să-şi iubească semenul ca pe el insuşi.

Norman Manea în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fişă clinică

Câinele de ce-i pisică
iar pisica de ce latră
unul mare-o are mică
cică-i artă pentru artă

Pisica de ce nu latră
calul trage ca un bou
şi lăsat singur la vatră
prostul este prost din nou

Calul trage ca un bou
unul mare-o are mică
altul a rămas tablou
câinele de ce-i pisică

Iar pisica de ce latră
dacă totuşi nu-i de piatră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate astea fi-vor învăţate

Fiii voştri singuri hotăresc în viaţă
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voştri mai târziu învaţă
Taina ei fierbinte, nobilă şi grea.
Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,
Îşi aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă şi sinceră-şi roteste
În privinţa asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele poveţe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învaţaţi-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare şi Carpatii,
Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.
Oamenii, din suflet, vesnic să iubească,
Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;
Invăţaţi-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.
Să iubească versul, să iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou şi viu;
Cât sunt mici să-nveţe a urî minciuna.
Astea nu se-nvaţă când e prea târziu.
Să iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învăţaţi-i, mame, dragostea de ţară
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de ruşinea zilei
Când ar şti că ţării nu i-au dat nimic.
Dacă toate astea fi-vor învăţate,
Restul o să vina de la sine-apoi
Şi-au să se-mplinească visurile toate
Ce le-aţi pus într-inşii, mame scumpe, voi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul fără femeie

Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.

E stupul fără de regină
Şi pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O faţă fără ochişori.

E-un corp lipsit de inimioară
Şi-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.

E casa care n-are uşi,
E marea fără pescăruşi,
Odaia fără de fereastră,
O goală şi umilă glastră.

E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Şi viaţa fără de iubire.

E anul fără primăvară,
Arcuşul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.

E ca şi spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.

E făr de capsă un cartuş,
E oul fără gălbenuş,
O savarină fără frişcă
Şi făr de roată o morişcă.

E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Şi ca Pământul fără Soare.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun e bun cu toate, şi cu bunii, şi cu răii,
Şi cu cei cu mintea-ntreagă, dar e şi cu nătărăii,
Şi cu plantele şi toate ce le spunem animale,
Orişiunde le-ntâlneşte el în calea dumisale.

Omul rău e rău cu răii, însă este şi cu bunii,
Şi nu ştie ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ţine foc întotdeauna sub cazanul răutăţii
Şi împinge răutatea-n culmea inumanităţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiara

Dintre-atâtea mii de fiare
Care sunt pe lumea asta,
Numai omul e în stare
Ca să-şi bată azi nevasta.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (5 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu poeme

poate că pomul edenic era plin
doar cu poeme...

pe mulţi nu-i bucură pacea
fiindcă nu ştiu ce-i războiul
pe mulţi nu-i bucură sănătatea
fiindcă nu ştiu ce-i boala
pe unii îi bucură un simplu salut
fiindcă aceştia ştiu
ce-i singurătatea
şi mai sunt cei care
niciodată nu obosesc dăruind fiindcă ei ştiu
ce-i iubirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate au un rost

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e ţepos,
Că unii zic că e hidos?

Ce-i pasă unei păpădii
Că nu e floare pe câmpii,
Că parcă creşte în zadar,
Că frunza are gust amar?

Ce-i pasă unui om rebel
Că toţi se leapădă de el,
Că are-un zel nepotolit,
Că e mereu nemulţumit?

Ce-i pasă zilei de necaz
Că lacrimi mari curg pe obraz,
Că cupa-i plină cu venin
Că-n inimi este numai chin?

În viaţă toate au un rost
Şi pomul strâmb şi omul prost
Şi cerul negru şi posac...
Chiar dacă nouă nu ne plac.

poezie de Octavian Cocoş (4 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna ateilor că Biblia spune "Crede şi nu cerceta!"

"Crede şi nu cerceta"
Crede fără-a cugeta,
E-o minciună, dragii mei,
Ce-i scornită de atei,
Pe creştini să îi smintească
Din credinţa strămoşească.

poezie de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul, neavând duşmani naturali, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Şi moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte.

citat din Bartolomeu Anania (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Câteodată amintirea-i bună
Şi te scaldă-n liniştite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ţi sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieţii.
Au rămas şi îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeţii
Sub un cer aducător de moarte.

Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ce caută cunoaşterea nu trebuie să ştie numai să iubească pe vrăjmaşii lui - ci să-şi urască prietenii.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viticolă

... vie, sau moartă,
nu se lasă boaba mucegăită
să-şi dea zeamă, ce-i scursă că-i spartă,
să pretindă că locu-i să stea, ea, arăcită
şi se ţine să strice licoare
de ciucuri, ce rabdă
şi zile ploioase şi crâncen de soare...
ţinând să-şi dea tot, să nu cadă,
să umple budane din cântec de corzi
şi strigă, sfrijita, că ea dă savoare,
seva-şi trage din sănătoase origini, de pe jos, nu din lorzi
şi poate să dea surogat de valoare
ea, ce-i amestec de coajă...
şi-i simt minţi în putoare,
ce întind din micelii
să-şi facă ciorchini cu alte boabe... hidoase arătare...
e parcă urmaşa ce mistic înşeală orice om, pe copii, înhăitată-n înhăitaţii Irozi.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nvăţat măicuţa mea

Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.

Multe m-a-nvăţat măicuţa,
Împreună cu tăicuţa.
M-a-nvăţat, cum spune sfântul,
Cu exemplul şi cuvântul.

M-a-nvăţat ce se cuvine,
Ce e rău şi ce e bine,
Ce e viciul şi virtutea,
Libertatea, servitutea,

Ce-i credinţa şi păcatul,
Ce-i copilul şi bărbatul.
M-a-nvăţat ce-i omenia,
Ce e cinstea şi hoţia,

Să nu-nşel şi să nu fur,
Şi să nu comit sperjur.
M-a-nvăţat măicuţa mea
Ce să fac când lumea-i rea,

Bunătatea şi morala,
Să îmi recunosc greşeala,
Să nu fiu răzbunător,
Ci om bun şi iertător,

Să nu fiu invidios,
Să nu am obrazul gros,
Să nu mint, să nu bârfesc,
Să nu beau să mă-ameţesc.

M-a-nvăţat măicuţa mea
Să fiu demn, nu o lichea,
Să nu fiu un ticălos,
Ci om bun şi credincios.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!