Amintiri
Câteodată amintirea-i bună
Și te scaldă-n liniștite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ți sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieții.
Au rămas și îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeții
Sub un cer aducător de moarte.
Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre copaci
- poezii despre Adam
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.