Toate au un rost

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e ţepos,
Că unii zic că e hidos?

Ce-i pasă unei păpădii
Că nu e floare pe câmpii,
Că parcă creşte în zadar,
Că frunza are gust amar?

Ce-i pasă unui om rebel
Că toţi se leapădă de el,
Că are-un zel nepotolit,
Că e mereu nemulţumit?

Ce-i pasă zilei de necaz
Că lacrimi mari curg pe obraz,
Că cupa-i plină cu venin
Că-n inimi este numai chin?

În viaţă toate au un rost
Şi pomul strâmb şi omul prost
Şi cerul negru şi posac...
Chiar dacă nouă nu ne plac.

poezie de Octavian Cocoş (4 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari şi de planete
Dacă ochii nu ţi-i văd.

Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea şi-o presimt,
De girafe şi hiene
Dacă trupul nu ţi-l simt.

Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni şi dinozauri
Dacă gura nu-ţi sărut.

Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în poveşti,
De satiri şi sânziene
Dacă tu nu mă iubeşti.

Ce îmi pasă că există
O soartă sau un destin
Dacă ştiu că tu eşti tristă
Şi nu pot să te alin.

poezie de Octavian Cocoş (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă de stil. Îmi pasă, dar îmi pasă numai de stilul care îi serveşte subiectului.

citat din Richard Attenborough
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i pasă găinii dacă se scumpeşte orezul?

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunt nimeni, mă doare dacă-mi înţepi palma, şi durerea pe care o simt e a mea şi numai a mea, şi dacă nu-i pasă nimănui de ea, mie-mi pasă.

citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca astăzi…

Ca astăzi nu mai sunt stăpână
Pe mine, pe sufletul meu,
numai c-o strângere de mână
îndeajuns ţi-am spus-o eu.

Şi ca o slaba jucărie
Sunt astăzi înaintea ta,
privirea mea ţi-ar spunea-o ţie
în ochii mei de vei căta.

Şi c-a mea singură dorinţă
E roaba ca să-ţi fiu în veci,
ţi-o spune-ntreaga mea fiinţă
când tu pe lângă mine treci.

Însă tu treci cum trece-o rază
Din soare, pe un biet pribeag,
Ce-i pasă ei că-l luminează…
Ce-ţi pasă ţie că-mi eşti drag!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui obraznic

Tu zici că mori de plictiseală?
Şi dacă mori, mare scofală!...
Ce-i grav la tine – şi nu-ţi pasă:
Nu ai cei şapte ani de-acasă!...

epigramă de George Budoi (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritorii nu ştiu ce-i moartea. De aceea puţin le pasă de viaţă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimănui nu-i pasă de noi pentru că nici nouă nu ne pasă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi pasă de tine însuţi, vei face sport, dacă îţi pasă de familia ta, vei încuraja la practicarea lui, dacă îţi pasă de societate vei contribui la promovarea sa.

Ionut Brinza
Adăugat de Ionut Brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Să nu mă plângeţi de m-oi duce,
Nici flori nu-mi puneţi pe mormânt!
Lăsaţi înscrisul de pe cruce,
Să spună ultimul cuvânt,

De tihnă-n lumea de pe urmă,
Din dosul tainicei pieiri,
În care veţi veni, în turmă,
Urmând porunca cruntei firi,

Căci suntem toţi sărmane umbre,

Pe pânza vremii fără şir,
Jucând comedioare sumbre,
Şi rătăcind în crunt delir,

Visându-ne titani dihai,
Ce însăşi lumea o dărâmă,
Dar moartea ne arată, vai,
Că suntem jalnică fărâmă,

Meniţi din clipa zămislirii,
Să ne topim sub glia grea!
Ce-i pasă de-un "nimic" zidirii?
Ce-i pasă cerului de-o stea?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i pasă vântului de ploi dacă nu plouă cu iubire?

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (1 decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu poeme

poate că pomul edenic era plin
doar cu poeme...

pe mulţi nu-i bucură pacea
fiindcă nu ştiu ce-i războiul
pe mulţi nu-i bucură sănătatea
fiindcă nu ştiu ce-i boala
pe unii îi bucură un simplu salut
fiindcă aceştia ştiu
ce-i singurătatea
şi mai sunt cei care
niciodată nu obosesc dăruind fiindcă ei ştiu
ce-i iubirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fran: Dragă, ei nu-i pasă dacă toată lumea o iubeşte. Nu-i pasă decât dacă tu o iubeşti.

replică din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezeşti cu silicoză sau poţi muri chiar,
Adică te răstrezeşti, fereşte-te de oamenii călduţi,
Nu sunt nici sfinţi, nici diavoli, mai broscuţi,
Ei cred că viaţa este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieţii omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viaţa mea este din piscuri şi orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Aşa cum ai promis, tăcerea-ţi este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viaţă moare.
Tu uiţi că Domnul ne-a dat glas şi inimă şi minte să cunoaştem,
Să învăţăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naştem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu eşti ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deşi-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puţin şi tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viaţa nu ştiu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuşi om, mai bine ne năşteam atomi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta dintre inima şi trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,
Trist, alungat la colţ ca un căţel.
- De ce-s aşa? - De viaţa ta şucheată.
- Ce-ţi pasă ţie? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi creşte-odată.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, şi ce!
- Păi eşti copil? - Ba! - Mi se pare
Eşti apucat! - şi cum, de gât ai vré?
- Nimic nu ştii! - Ba ştiu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.
- Eşti chiar pierdut! - O să mă opintesc.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Eu am mâhnirea; chinu-i pentru tine.
Dacă erai un biet netot, zevzec,
Te-aş fi iertat, hai, treacă de la mine.
N-ai griji: bun, rău, la tine se petrec,
Ţi-e capul bolovan ori tare sec,
Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă!
Să-nveţi din asta, nu ai trebuinţă?
- De toate oi scăpa, întins pe masă.
- Doamne, ce alinare! - Câtă elocinţă!
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- De unde ăst necaz? - E nenorocul care
Însuşi Saturn mi-l puse în boccea,
Ursita când mi-a scris. - Prostie mare!
Stăpân pe soartă eşti, nu sluga sa,
Cum Solomon în cartea lui scria:
"Stau în a celui înţelept putere,
Şi zodii, şi planete, după vrere"
- Rămân cum sunt, ursita mi-e aleasă.
- Ce spui tu? - Zău, credinţa-mi cere.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Vrei să trăieşti? - Domnul să-mi dea putinţă!
- Îţi trebui... - Ce? - Mustrări de conştiinţă,
Lectură multă. - Ce? - Cărţi de ştiinţă.
Lasă smintiţii! - Oi mai vedea eu, lasă...
- O să ţii minte? - Dacă-mi dau silinţă.
- Nu sta până când dai de suferinţă.
Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Am învăţat prea multe de la viaţă,
Am învăţat ce-i bine şi ce-i rău,
Şi cine a dat acea bună povaţă,
Cu anii se cam schimbă tot mereu,

Am învăţat că încrederea e oarbă,
Şi nimeni binele nu prea ţi-l vrea,
Decât acel ce te-a crescut o viaţă,
Cu nume de familie ta,

Şi doar plecând departe de a ta casă,
Cu dor nebun în suflet stai mereu,
Vei Înţelege adevărata viaţă,
Şi ce-i ce a fost alături la greu,

Chiar uneori te judecă străinii,
Fără să ştie ce lacrimi ai vărsat,
cum faci tu rost de colţul cel al pâinii,
Şi câte ori ai plâns îngenunchiat.

poezie de Silvia Tulbur (20 septembrie 2021), traducere de Silvia Sergiu
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei colege căreia i se reproşează că e ştearsă în orice rol

Puteţi s-o bârfiţi, ce-i pasă!
După-nţeleapta-i socoată,
Doar pe scenă-apare ştearsă,
Nu şi pe ştatul de plată.

epigramă de Gheorghe Lungoci din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenzorului meu

Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de râul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevăr,
Se teme de-o mică steluţă din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasă, Dabija, de "Nu" - ăst al tău,
Nu-mi pasă defel de refuzul să-mi publici scrisoarea-eseu,
Nu-mi pasă defel de cenzură.
Sunt "copilul teribil" al neamului meu
Şi când am inspiraţie râd că mi-e greu
Bâlbâindu-mi cuvântul în gură.

Eh!... Dabija, Dabija, cândva se va scri
Când va vrea Dumnezeu şi noi nu vom mai fi,
Se va scri fără pic de cenzură
Dabija, Dabija, vestitul poet
Trăit într-un secol de hoţi hrăpăreţi
Cenzura nepoeţilor gură...

poezie de Iurie Osoianu (26 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aşa cred că mai creşte

Când primeşti un mesager,
Care nu prea izbuteşte,
Cheamă ploi de dor din cer,
Poate... poate... reuşeşte.

Dacă totuşi, vremea trece
Şi nimic... nimic rămâne,
Nu-l lăsa-n zadar să frece
Toate clipele... păgâne.

Tu învaţă-l... dulce floare
Tot ce-i bun, tot ce-i prieşte,
Pune-i apă-n stropitoare,
Doar aşa... cred că mai creşte

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!
Cu tine de-aş fi
Sălbaticele Nopţi
Luxuria noastră ar fi!

Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!

Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aş putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!