Dacă toate astea fi-vor învățate
Fiii voștri singuri hotăresc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobilă și grea.
Fiii voștri singuri mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă și sinceră-și roteste
În privința asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voștri, însă, trebuie să-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învațați-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare și Carpatii,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.
Oamenii, din suflet, vesnic să iubească,
Frați să-i socotească, simpli și-nțelepți;
Invățați-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s dușmani oamenilor drepți.
Să iubească versul, să iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou și viu;
Cât sunt mici să-nvețe a urî minciuna.
Astea nu se-nvață când e prea târziu.
Să iubească țara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învățați-i, mame, dragostea de țară
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de rușinea zilei
Când ar ști că țării nu i-au dat nimic.
Dacă toate astea fi-vor învățate,
Restul o să vina de la sine-apoi
Și-au să se-mplinească visurile toate
Ce le-ați pus într-inșii, mame scumpe, voi.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.