Dormea la mal

ca un prunc la sânul cu lapte
pasteurizat lăsat la soare
visa inelul de logodnă furat
într-un groaznic trecut
care-l urmărea liniştit în somn
era coşmarul care plângea
sub pământul de lângă apă
dormea absurd absorbit de vânt
iarba din jur amaneta hainele
pentru achiziţionarea un şuvoi
de termite cu antene de ceară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tristeţe de clovn -
inelul de logodnă
lângă un bujor

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

facturi umflate -
inelul de logodnă
dus la amanet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplângea pe cei neavuţi

deplângea pe cei neavuţi

furat de mirajul depărtărilor
şi universul îl urmărea clipă cu clipă
fuma dintr-un trabuc insignifiant
vorbea cu umbrele despre umana
demnitate să ceară pomană

la ultimul pahar pisat în pledoarie
se simţea cuprins de legile lui copernic
lângă un pian care avea pretenţii
intimidat de o păpuşă de porţelan
pe care o curtase din obligaţie

sufletul prefăcut în pian scotea
sunete nedumerite la jumătate de preţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota în caietul

cu pânză din scoarţă de copac
ce visa când lua sămânţa
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morţi
numai copii morţi înveliţi în frunze
de palmier şi îngropaţi fără ceremonie
visa copii năpădiţi de termite sau furnici
visa copii prinşi de păianjeni mari
care îi injectau şi apoi le sugeau interiorul
visa copii devoraţi de jaguari sau tigri
visa copii arşi pe ruguri în ceremonii
de iniţiere pentru şefii de triburi
visa şi nota totul în caietul acela
din scoarţă de copac. copii prinşi
în hăţişurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat şi se gândea
câţi copilaşi morţi văzuse în viaţa lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimaţi
primul copil mort a fost o fetiţă
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
a fost muşcată de spate de un păianjen
cu spatele roşu şi înainte de a muri se umflase
au aruncat-o în trestiile din apă
fără nici un ceremonial de înmormântare
visa copii morţi şi nota în caiet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduce arsura

verii care te apasă întâi pe cap
simţi o epuizare înrobitoare
fierbi în hainele care te rănesc
priveşti iarba şi-ţi trece prin minte
că ar fi fost bine să fii furnica
care se ascunde la umbra firelor
de verdeaţă ce se ard goale la soare
te întrebi cine poate aduce apa
să stingă focul care şopteşte
la ureche venirea fantasmelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ea a trecut pe lângă mine
ca o petală de floare
gingaşă precum o boare
de început de mai
şi mi-a lăsat în inimă iubirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

îi dădea puteri supra
naturale nu mai erau
zăbovea în oraşul bolnav
felia costiţă fin
cu un cuţit cu lamă de toledo
îl ţinea în teaca de la brâu
lângă ace papiote monede
dintr-un material ciu
dat
de o civilizaţie adăpostită
de întunericul veşnic pe o pla
netă
interesantă pentru civilizaţiile extraterestre
inelul lăcrima ca un suflet
care şi-a pierdut trupul
în fiecare zi, zi de zi
felia de costiţă o îndesa în gură
deschisă cu dispreţ la mizeria umană

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homarul povesteşte

despre bătrânul jo care vâslea
când dormea pe râul chinuit
de iarba care creşte febra
şi
şi
mesteca un nap stricat
dădea din cleşti într-un mod original
l-a întâlnit pe jos când erau tineri
jucau banii la ruletă într-un cazinou
în
în
tasmania australiană suptă de oboseală
au fugit cu banii furaţi
şi
şi au stat la un foc cu omul de piatră
care a adormit primul
jo se temea că e o capcană
auzise de faptele acestui om
crăpa capul cu toporul
te agăţa de-un copac
cu capul în jos să sângerezi
îi scotea intestinele şi le prăjea
la
la
la foc şi homarul şi jo s-au uitat
în foc înfricoşaţi de coincidenţă
aici homarul s-a oprit pentru o bere

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, hai să ne iubim

hai să ne iubim lângă lacul titicaca
să torci lână de lamă
pe un fus de lemn nu stai
mama ocllo în ambarcaţiune
acţiunea se desfăşoară
pe lângă stuf şi raze de soare
să ne iubim i
real ar fi că eu sunt manco capac
şi am înfipt bas
tonul de aur acolo unde trebuie să fie
cuzco îmi datorează tot, toar
ce lână de lamă sacră torci (!?)
hai, iubirea mea să ne îmbrăţişăm
şi să mâncăm peştele-pisică mâncat
de păstrăvul-curcubeu adus
să îndestuleze poporul andin
o rază de soare cade
pe sânul tău lângă lacul titicaca

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Şi trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca şi-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademeneşte, cu iubire te-mbată
Înger şi demon…Deodată!

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără vorbă

ai înălţat altare din pinii
scorburoşi ai vrut
să slăvim cerul şi pământul
tăcut
ai făcut lucrarea - nu ştiam că se potriveşte
aşa de bine acest rol - să în
locuim smirna cu parfum versace -
liturghiile le-ai făcut în zdrăngănit
de chitară şi nu te-ai oprit aici
ai făcut scări până la soare
oamenii au început să urce la stele
altarele sunt pupitre sofisticate
totul a început de la pinii scorburoşi
care s-au înălţat în haos
faci tot ce faci fără vorbă
tehnologia a dat mâna cu religia
omul se stinge şi se a
prinde dorul de mamă
ce ţipă în fiecare prunc
cu sânul în gură, tăcut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de-o seamă

cu coşmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbeşte aparatul
de cafea şi nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde şi oricând şi nu m-aş fi
aşteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
şi aspru în acelaşi timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii şi aştept coşmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de poveşti de adormit fricile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţele înfipte

în pomii cu ramuri pline de dozatoare
care dau lapte - o şuviţă mlădie
cu tulpina în vânt - deşiră trupuri putrezite
vioara cu urechea ruptă a fost pusă
în talgerul balanţei lăsat pe seama
misterului de neelucidat fără calcule

balanţele scutură braţele care ridică
greutăţi din amintiri amare seara
renunţ la scris pentru un milion
de săruturi de ajuns de vii şi inoxidabile

balanţele blocate în grămada de hârtie
scrisă de păpuşile magistral ciopârţite
de ecologiştii rupţi de realitatea virtuală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

cornul cu lapte -
lângă soba încinsă
copil bucuros

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 154

Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torţa care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el şi una-n mână o prinde
Şi-o ia cu ea - mândreţe de fiinţă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Şi Generalul, ce sădea dorinţă,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Şi torţa într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine ştie,

C-am fost şi eu, crezând că lecuieşte,
Dar focul din iubire nu-l răceşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

un om cioplea
într-un ungher de veac
un leagăn
pentru copilul ce mâine venea
lucra şi lucra pe duşumea lumii
aşchii cădeau alegoric pe mâini
undeva, o femeie şi un prunc
un prunc la sânul iubirii
o viaţă sugea viaţă
la sânul cunoaşterii privea un copil
cu ochii împreunaţi zilei ce mâine sosea
ţipa în răsuflarea caldă a sufletului
ei ştiu ce noi încă visăm
Doamne, fă să ne ierte copii pentru păcatele lumii
dă lumină din flacăra inocenţei
ce curge în ochii candizi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vişinul

în gradină lângă casă
am un vişin înflorit
crengi se lasă-n iarba deasă
cu flori albe de mătasă
sufla vânt de primăvară..
soare cald într-un pervaz..
albinuţele se-nşiră..
zumzăindu-mi pe obraz
pentru mine-i bucurie
să îl văd aşa vrăjit
va rămâne veşnic vie
dulcea mea copilşrie
casa... vişinu-nflorit!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul de logodnă reprezintă pentru bigami o gaură în lege.

aforism clasic de Milan Kaucic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visa că joacă

într-un film cu john ford şi john
wayne la orizont erau clădiri vechi
din cărămidă roşie la gura humorului
turna chiar clint eastwood
repeta o scenă când o săruta pe ingrid
bergman într-un film de oscar
avea ochii albaştri şi surâs de diavol
ţinea un pistol încărcat în dreapta
cu stânga o îmbrăţişa pe ingrid suedeza
la gura humorului se petreceau jafuri
ciudate şi reglări de conturi cu focuri
de pistol grozave pentru marele ecran
a fost străbătut de un fior de groază
ingrid suedeza a fugit cu john ford
şi celălalt john din film îi urmărea
la gura humorului trecea feribotul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut o sută

de ani de când oamenii
nu mai scriu pe hârtie
o secundă apare pe ecran
cartea ca decor într-un film
vechi (!?) - o sută de ani
au trecut de când oamenii
nu au mai văzut cu
vânt scris pe hârtie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!