Inelul
îi dădea puteri supra
naturale nu mai erau
zăbovea în orașul bolnav
felia costiță fin
cu un cuțit cu lamă de toledo
îl ținea în teaca de la brâu
lângă ace papiote monede
dintr-un material ciu
dat
de o civilizație adăpostită
de întunericul veșnic pe o pla
netă
interesantă pentru civilizațiile extraterestre
inelul lăcrima ca un suflet
care și-a pierdut trupul
în fiecare zi, zi de zi
felia de costiță o îndesa în gură
deschisă cu dispreț la mizeria umană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.