Deplângea pe cei neavuţi

deplângea pe cei neavuţi

furat de mirajul depărtărilor
şi universul îl urmărea clipă cu clipă
fuma dintr-un trabuc insignifiant
vorbea cu umbrele despre umana
demnitate să ceară pomană

la ultimul pahar pisat în pledoarie
se simţea cuprins de legile lui copernic
lângă un pian care avea pretenţii
intimidat de o păpuşă de porţelan
pe care o curtase din obligaţie

sufletul prefăcut în pian scotea
sunete nedumerite la jumătate de preţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvântului

Moralistul elocvent
Deplângea pe neavuţi,
Sincer şi inteligent,
Te-nvăţa cum să-i ajuţi.

El vorbea de-al vieţii scop,
De umana demnitate,
Arunca dojeni potop,
Peste-odrasle-mbelşugate...

Cuvânatrea-i curgătoare,
Minunata pledoarie
Şi întreaga adunare
O sorbea cu lăcomie:

Pentru-a sălii mulţumire,
Doi calici sunt puşi pe goană:
Cu glas tare,-n tânguire,
Sub fereastră cer pomană...

poezie clasică de Nikolai Alexandrovici Dobroliubov din Antologie de poezie rusă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormea la mal

ca un prunc la sânul cu lapte
pasteurizat lăsat la soare
visa inelul de logodnă furat
într-un groaznic trecut
care-l urmărea liniştit în somn
era coşmarul care plângea
sub pământul de lângă apă
dormea absurd absorbit de vânt
iarba din jur amaneta hainele
pentru achiziţionarea un şuvoi
de termite cu antene de ceară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O jumătate de oră în care amândoi am înţeles puterea unei clipe: o clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă. O jumătate de oră în care lumea a fost numai a noastră. O jumătate de oră în care, neîndrăznind să visăm de teama năruirii jumătăţii de oră, până la cenuşă, am ars amândoi. O jumătate de oră.

Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ud

scotea aburi ca de răsuflare.
îşi lăsă palma pe nisip şi privea
întinderea bălţii. auzea zgomote
noi în tufişuri. aerul greu de smârc
îi intră în plămâni. sticla de whisky
pe jumătate plină, pe jumătate
goală, îl înveselea. fordul răblăgit
lua apă, mlaştina îl sorbea încet,
încet. îşi amintea cum caroseria
maşinii se freca de tufele dese
de pe marginile cărărilor. salvase
sticla. era cel mai important lucru
din acest univers.
îşi simţea sufletul ca o casă
în care adusese o femeie frumoasă,
goală, beată de fericire.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sleit privesc

cum sufletul pleacă din corp
la valea morilor pe aleea florilor
în sunete de chitară
joacă sufletul pe apă
sleit privesc corpul lăsat
cu inima zdrobită
numai simt nici patima

vedeam o graţie sfioasă cum
se ridică dintr-un trup neînsufleţit
pluteşte pe apa morilor la ivitul zorilor
sufletul dat când totul s-a sfârşit
uitând să-şi caute agentul
care i-ar fi putut procura
un trup frumos şi uşor de-nsufleţit

sleit mă gândesc ce mi-ar fi bine
pe aleea fericirii în oraşul ispitirii
să caut chihlimbarul
veche esenţă pietrificată
lângă bucata de noroi
rămâne mirajul vitalităţii
din preistoricul arbore răşinos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea, mâhnirea sau umbra nucilor

cafeaua-nvolburată într-o cană
o rugăciune-n strană
un pian
rostogolindu-se pe scări de porţelan

parcă adie la fereastră
o pagină de testament
o piatră dintr-un monument
sau un grăunte de nisip
care se-ncurcă-n rămăşiţe
băgate în cuptoare

vreţi
să ne lipsim şi de poeţi?

şi totuşi
ce se-ntâmplă, oare?

nimic
e doar cafeaua-nvolburată într-o cană
lângă o poezie
scrisă-n goană

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El îi vorbea

despre un produs de îngrijit părul
şi ea spunea că e închisă
într-un oraş păcătos din wisconsin
avea toate şansele să mai sară
coarda sau pe un şotron desenat
pe asfalt cu cretă colorată

ea spunea că stă la un plin de benzină
distanţă de kentucky şi el fuma
ţigări mentolate şutite de la altcineva
nimeni nu se mai plânge de colegii
care sunt îmbrăcaţi la fel şi că sunt clone
au aceleaşi vise, de parcă toţi au ieşit
din aceeaşi fabrică de asamblare

el îi vorbea despre sex pistols
trupa aia de punk rock engleză
şi ea spunea că a fost adoptată
când era bebeluş din europa de est

ea spunea că vara umedă îi strică părul
şi se enervează când vede un meci
de baschet masculin cu tipii ăia înalţi
şi el se întreba cum pot mexicanii
să înfulece porumb fiert cu fasole neagră
la care adaugi ardei iuţi şi tequila?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose: Ultimul lucru de care am nevoie acum este încă o poză cu mine în care arăt precum o păpuşă de porţelan.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

cântec la pian -
în casa bunicilor
scârţie uşa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar după sticlă

pahar lângă pahar de vin
trag ca un secretar general
adjunct torn aproape de soţia
care ridică pahar după pahar
mihaela, dragostea mea
termină sticla ei de vin
filmat de cineva răutăcios
pentru discreditarea organizaţiei
mă urc la volan
şi pornesc infracţiunea
odată cu prima călcare a pedalei
ţin volanul greu în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbeşte în colţul geamului un colţ
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mişcare
a cotului pe jumătate amorţit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz şi simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginaţi un trabuc aprins
în maşina care ocoleşte
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clişeu aproape clasic
maşina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
mi-aş scoate arma să-mi revină entuziasmul
deschei haina cu mişcări aprinse
nimeni nu aprobă gestul meu
însă nu primesc reproşuri
când simt arma-n mână mă simt puternic
atunci autoritatea colcăie în vene
pulsul creşte şi mă transform în alt om
maşina se ţine de şoseaua prost asfaltată
drumul se îndepărtează de autostrada soarelui
ocolită de mine într-un mod stupid

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furiosul este temerar preţ de o clipă; curajosul, preţ de fiecare clipă.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Frederic Chopin, Moszkowski înţelege cel mai bine cum să scrie pentru pian, iar scrierile sale includ toată gama tehnică de la pian.

citat clasic din Ignacy Paderewski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

laboratorul-cimitir mirosea a dor
se simţea îmbrăţişat de umbrele
care dansau nebune în paşi de vals
şi-i vorbeau în latină sau sanscrită
umplându-i gândurile cu flori de tei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară
îmi vedea trupul gol
şi prietenii spuneau că e nebun
că mai sunt femei
femei care ştiu să iubească
femei care îşi lasă umbra la mal
şi înoată dincolo de geamandură
femei care nu obişnuiesc să poarte colac de salvare
dar el trecuse prin oglindă
zâmbind

vorbea despre mine cu mine
şi ne-am schimbat sufletele
în noaptea cu lună plină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
Foşnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respiraţia ta, ca un abur dulce care îmi mângâie faţa.
Din imensitate vin voci, zgomote de maşini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare distanţă.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste şi acum dormi,
Pot să ascult la nesfârşit carnea ta sfântă şi înnoptată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă peste clipă

Iubirea nu ştie nimic
despre simbolistica cromatică
a secundelor trăite în doi...
la apus, pescăruşii zboară în pereche,
epuizaţi de aceleaşi rătăciri
în căutarea unui semn nou...
valurile aruncă clipă peste clipă
un mister nedefinit, o mantra lichidă
peste umbrele noastre de caşmir...
dar m-am trezit cu zâmbetul tău
impregnat pe talpa piciorului
acoperit de rochia mea verde (mai singură!)
şi-n contrast cu macii rătăciţi pe plaja pustie...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (8 iunie 2021)
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de pian

Voci de pian iti soptesc o poveste
Culeasa de pe buzele clapelor triste si prafuite
De timpul care le-a abandonat reci si neinsufletite
Asteptand minunea de care acum sunt vrajite.
Voci de pian mute si fara speranta de a muri
Pe un alt taram, sub alte ceruri
Au dansat un dans surd prin aceste abisuri,
Dar acum ele curg prin alt fel de rauri
Spre un ocean castaniu dintr-o privire care
Mangaie vocea pianului si o face sclipitoare.
Si cad pe aceasta foaie ca recea despartire
A stropilor de ploaie ce parasesc cerul pentru vesnica nemurire.
Sunt voci de pian pe care doar tu le poti auzii
Si canta doar pentru tine, pentru ca doar tu le poti calauzi
Sa danseze in jurul tau ca niste fluturi confuzi
Daca au murit si sunt in rai, sau daca esti chiar tu raiul cand ii cuprinzi.

poezie de Manuel Gabriel Danca (10 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

cu şpan şi cuie bătute
trăită de ucenic
făcea sicrie pentru pistolarii
mai puţin ageri mai puţin pricepuţi
a ţinut şi el pistolul în mână
trăgea în cutiile de tablă galbenă
atunci plecase din arizona
era prea cald pentru un pistolar
care avea căruţă cu termopane
şi aer condiţionat
călărea un cal albastru teleghidat
era decupat din lumea lui van vogt
era la un picnic la marginea drumului
într-o clădire a morţii
dintr-o zonă a morţii şi a fenomenelor paranormale
intrase în zona vizitată de extratereştrii
mânca burger şi bea whisky
fără gheaţă direct din sticla deschisă
spre lume
calul fuma marijuana dintr-un trabuc
când s-a dezlănţuit anomaliile
spaţiu-timp
focul a izbucnit brusc lângă tribunal
ardeau dosarele cu învinuirile procurorilor
depozitate pe trotuar
din tribunal a ieşit cu părul negru
potrivit de lung potrivit de scurt
zâmbetul arunca foc şi chemări
a simţit pericolul
avea un artefact şi îşi riscase viaţa
să-l recupereze
era înarmată cu o pereche de sâni
şi el a căzut în extaz

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!