Mângâiaţi şi-mbrăţişaţi de soare...

Tu şi el, doi rătăciţi, doi loviţi de soartă... prea trişti.
Parcă erati doi copaci desfrunziţi si goi, zilnic mângâiaţi de ploi
Dar sărutaţi de soare!...
Ce s-a-ntâmplat oare, cum v-ati aflat? V-ati vindecat?
Ea a plans, s-a rugat, a şi înjurat, dar s-a-nălţat... Ai aflat?
.
Ţi-ai inchipuit că era fericit, când a venit de v-ati întâlnit?
Imi amintesc, nu era toamnă, si-n suflet... şi el ducea
De mult, a lui dramă ce încă îl durea, îl apăsa, nu se vedea...
Dar, sărutaţi de soare,
V-aţiîmbrăţişat!... Si de mana, aţi plecat veseli, chiar fericiţi.
.
Soarele vă mângâia, soarele vă săruta, soarele vă-nfierbânta
Si amandoi, aţi simţit că va fi un tainic viitor, împreuna... Si-a fost!
Vis, Eden pe pământ-paradis, de nimeni descris, doar simţit...
Întâmplare de uitare?... Nu, neuitată niciodată.
Între-un covor de gânduri, te-aşteaptă si te cheamă oricand.
.
Stiu, că si orb de-ai fi, o vezi, o ştii si ai gasi-o!
Ai invatat-o ca pe- lectie, logic, pe de rost şi toata.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineaţa,Lună! Bună dimineaţa, stele!

Buna dimineata, Luna
Bună dimineaţa stele
Azi în zori vă dau bineţe
Chiar dacă voi veţi pleca
La culcare, pe undeva,
La margine de orizont.
V-ati achitat de-al vostru rost.
Ca în fiecare zi,
Când noaptea se îngeamănă a zi
Mai staţi niţel şi aşteptaţi
La întâlnire aţi rămas.
Vă vedeţi cu Soarele
Cu astrul mare de pe Cer
Ce se înalţă, tot înalţă
Şi cu raze ne răsfaţă.
E lumină şi căldură
De multe ori călăuză
Pentru ziuă, pază Bună...
V-ati văzut, v-ati admirat
Şi raportul vi l-ati dat
Iar acum, chiar de plecati
Vă veţi vedea pe inserat
Când stafeta-i de schimbat!
Bună dimineata Lună
Bună dimineaţa stele,
Azi in zori ne-am dat bineţe...
BUNĂ DIMINEAŢA OAMENI!
BUNĂ DIMINEAŢA PRIETENI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca v-ati trezit intr-o dimineata si vi s-au implinit toate visele sa stiti ca nu mai existati demult timp ; daca v-ati trezit in disperare cautand credinta ati devenit OM .

ionut barzoi
Adăugat de ionut barzoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretara: Parcă era vorba că afară din peşteră vom vedea soarele.
Domnişoara: Soarele? Ce înseamnă soare?
Moisescu: Soarele e un glob rotund şi foarte fierbinte. Seamănă cu un bec de 100W şi e atârnat de tavanul cerului.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara vorbind

Trenul accelerat numărul...
Nu vă mai sărutaţi!
Va pleca de la linia...
Nu vă mai sărutaţi!
În direcţia...
Nu vă mai sărutaţi!
Vă rugăm poftiţi în...
Sărută-mă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare...

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten şi-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am şi recunoscut.
Am simţit că ai suflet de aur,
Inima-ţi era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Aşa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înţelege?
Ce oare a putut să-i lege?

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-amar

În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ţi-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinţi un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?

Iar dacă norul îţi aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?

Sunt bucurii ce se adună-n viaţă,
Cuprinse între pietre de hotar,
Şi nu admit balanţă sau cântar.

Când soarele sau norii te răsfaţă,
Tu, s-o trăieşti frumos, aşa te-nvaţă,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre un punct din Vega ne îndreptăm noi, Soarele nostru având o iuţeală de vreo 20 km pe secundă. Şi cu toate acestea sunt sute de mii de ani de când zburăm spre acele regiuni cereşti. E drumul Soarelui o linie dreaptă? E o imensă curbă? Nu se poate răspunde. E mai probabil însă că Soarele descrie o imensă elipsă, sau poate o spirală, în jurul unui centru pe care încă nu-l ştim. În acest caz, s'ar observa, în viitor, că mereu Soarele se îndreaptă spre un alt punct al cerului, în realitate Soarele descriind o curbă. Dar lucrurile astea le-am aflat prea de curând şi trebuie să treacă poate mii de ani pentru a fi verificate.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Fomalhaut ne trimete lumina abia în 21 de ani şi străluceşte de 21 – vezi întâmplare! – de 21 de ori mai mult decât Soarele nostru. E o stea albă, deci un soare tânăr, mult mai tânăr decât Soarele nostru, ale cărui pete sunt semne de bătrâneţe.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim

mă vezi zâmbind
nu ştii ce-ascund
şi nici nu vreau
e mult prea mult
să-mi mai aduc aminte
uitat-am de cuvinte
de nopţi pierdute
şi vise risipite....
când uşa am închis
la dormitor..
acolo a rămas un timp
răzbesc doar eu
prin iala încuiata
să ies zâmbind afară
de parcă niciodată
nu a plouat cu lacrimi
pe-o margine de pat
cu inima făcută ghem
păşesc şi mă întreb
sunt eu?
ce soare cald se uita bland
si fac cu el un legamant
de mana amandoi pornind
iubim acest pamant!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcturus e un soare care se aseamănă mult cu Soarele nostru în ce priveşte vârsta lui, e tot un soare matur; Vega însă e un soare tânăr, în toată puterea lui. Pentru Vega abia acum începe adevărata viaţă, pe când Soarele nostru a început de mult să coboare spre dclin.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna cu bocanci şi cojoc

A fost vară, ce vară!... Curgea din cer, foc pe pământ,
Frunze-ncremenite si nicio adiere de vânt;
Marea-i liniştitâ si caldă, dar din larg, val
După val, se întoarceau, la acelasi iubit mal,
Unde i-a rămas iubirea, avută si pierdută...
*
Se ridica soarele mare si rosu, din apă
Pentru o nouă zi si-o noapte mioapa...
Pe plaja pustie, mergea pierdută aceiaşi fată
Îmbrăcată -n cojoc si bocanci in picioare.
Cânta, vorbea, la piept mângâia... pe cine oare???
*
O ajung din urmă. Se opreste si mă-ntreaba:
,, Si TIE iti este dor de EL???... Din cap, "nu"! si-n grabă
Fug si plâng si-o aud strigând: minţi femeie nebună!... EU sunt zână!
Aşa mă striga si când in apă departe pleca, până...
Nu mai era... nu se vedea, dar se-ntoarce cu luna!"

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povara ( II )

Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.

Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
Peste rana de os ochelarii sunt rosi.

Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.

Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
V-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.

Vin postasii la voi, zambitori uneori,
Telegrame purtand cu nepoti rotunjori
Si voi faceti un chef cu un vin indulcit
Si cu paine si unt cat un varf de cutit.

Dimineata plecati, ca la treburi candva,
Dar la pranz oboseala de umeri va ia,
Zi de pensie-aveti, sarbatoare aveti,
Cand sunteti guralivi si sunteti indrazneti.

Mai vorbiti prin oras, mai vorbiti intre voi
Cat va costa un loc de mormant pentru doi.
Si la mers va-ndemnati mai rigizi, mai domoli,
Cautati leacuri noi pentru vechile boli.

Si nici lacrimi in ochi nu mai tineti acum
Cand traiti fara trai si aproape postum.
Dragii nostri parinti, suferinzi si batrani,
Miorite spre voi mai coboara din stani.

Si va spun despre noi ce mai e si ce nu-i
Si v-ati plange cuiva, dar taceti nimanui.
Si ce plug v-a taiat in obraz brazde-adanci
Si ce vulturi fatali v-au strigat de pe stanci?

Mai ramaneti cu noi, nu plecati nicaieri,
Nu ne sunteti batrani, nu ne sunteti poveri.
Va iubim tot mai mult, nopti si zile n-ajung,
Insa voi hotarati c-ati trait prea-ndelung.

Hai, priviti-ne in ochi, cat nimic nu s-a frant,
Ce-i cu voi de priviti insistent in pamant?
Locul vostru e-aici, nu va strangeti asa.
Vai, ce mici ati ramas sub povara prea grea.

Totdeauna prea mici cei batrani ne raman
Ca-ntr-o zi ca pe prunci i-om purta langa san.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi
Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.
Cine-i pe lumea asta veşnic
Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu'-n lume
La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată
Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute
Şi-a cui locaş nu s-a mutat?
- A cui tărie n-a fost frântă
şi-a cui putere n-a-ncetat?

... Sărmane călător, ia seama
La câţi au fost şi nu mai sunt,
Aceiaşi soartă te aşteaptă
Nu-ţi crede raiul pe Pământ

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai vedea

De-ai vedea cum toata noaptea
Ma trezesc nebun asa,
Lipsa ta imi fura somnul,
Si-mi zdrobeste inima.

De-ai vedea cum din iubire
In camara mea de dor,
Decorez cu frunze moarte
Urma ta de pe covor.

De-ai vedea cáte secunde,
Poate sute, chiar si mii
Te-asteapta in tacere,
Te asteapta si nu vii.

De-ai vedea cum mi-e privirea
Cand te vad in poala mea
Sí cum uit ca amintirea,
E intr-o poza pe podea.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost...

a fost o vara călduroasă,
nici mult prea blândă, nici ploioasă,
un soare aprig şi zglobiu
ne-a făcut viaţa bigudiu.

să te mai duci si tu la plajă,
sau să mai stai puţin de vrajă,
te bătea soarele încap
ca un borfaş, ca un satrap.

să treci la umbră, niciun gând
că trebuia să stai la rând,
un mic, o bere sau ceva
şi soarele te urmărea...

aşa trecut-a vara toată
şi-acum în toamnă, drept răsplată
ne bat în cap doar ploile
şi stăm chirciţi ca oile...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (19 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floriile

Iată zile-ncalzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai şti

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ţi-ai strânge râsul în pahare
Şi le-ai sorbi pe fiecare
Când rele zile ar veni.

Şi băutura, fermecată
Te-ar ajuta să treci iar hopul.
Dac-ai mai bea încă o dată
O joacă ţi s-ar părea totul.

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ai rupe zilnic câte o floare
Şi le-ai iubi pe fiecare
Ca singur tu să nu mai fii.

Şi-atunci când copilaşu-ţi plânge
După bomboane, lucruri, jucării,
Mai bine tu la piept l-ai strânge
De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ce soartă viaţa –ţi hărăzeşte,
Cum, după soare, te pândeşte
S-aducă norii plumburii,

De-ai şti, oh, multe dac-ai şti...!
Ţi-ai înşira clipe-n mărgele
Împodobindu-te cu ele
Şi multumind în pace ai vieţui.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era... toamnă

Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era şi soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai şi Tu, suntem şi acum tot Noi,,, rătăciţi"
prin cărţi, rătăciţi de Noi, Noi ne suntem... noi!

Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucişat ", Noi, doi poli opuşi, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...

Aş rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aş... ţi-aş... Eu ţi-aş pune Luna la
picioare, chiar şi tâmpla mea, te-aş înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!

Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" şi moartea mi-e prea
vie, îţi aminteşti... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e ruşine că sunt Om!

Cum e cu putinţă, ca un Zeu şi o Zeiţă... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naşti
în mine, sincer... mi-e ruşine şi mă doare!

Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerşesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...

Ce să-ţi spun când viaţa mi-e doar clipă, ce să-ţi
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor şi iar nu... nu mor, sunt... al tău
şi chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...

Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi şi Lumea lor... Noi
cei,, puşi de o parte", Noi şi Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...

Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viaţă 'ntreagă, o să-ţi amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparţin acestei lumi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!