Din întâmplare...
Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten și-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am și recunoscut.
Am simțit că ai suflet de aur,
Inima-ți era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Așa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înțelege?
Ce oare a putut să-i lege?
poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Votează! | Copiază!
| dorin [din public] a spus pe 7 ianuarie 2010: |
| mia placut mult poezia esti tare continua sa compui!!!!!!! esti talentata |
| Motanul Descălțat [din public] a spus pe 8 ianuarie 2010: |
Dorine,
Te felicit!
Ai scris "mi-a"
după ortografia pisicească!
Miauuu! |
| Motanul Descălțat [din public] a spus pe 9 ianuarie 2010: |
Vă pun o întrebare,
la modul cel mai
serios:
Oare am făcut
pe jandarmul lingvistic,
urechindu-l nițel pe Dorin
pentru eroarea comisă?
Trebuie
stabilită o limită
sub care începe chițibușul,
adică abaterea neglijabilă,
scuzabilă.
O eroare
ca cea de mai sus
trebuia sancționată,
zic eu.
Că altfel,
foarte curând
vom scrie cu toții
ca Neacșu de la Câmpulung.
Oare mintea mea
de motan alfabetizat
cere prea mult
de la vorbitorii de limbă română? |
| George Budoi [din public] a spus pe 9 ianuarie 2010: |
Motanule,
Expresia ta "ortografie pisicească" e superba.
Esti prea destept sa nu-ntelegi raspunsul... |
| Roibu Constantin [din public] a spus pe 13 octombrie 2012: |
Domane e foarte frumoasa poezia de sus prima poezie pt care am scris acest comentariiu.
Din partea mea felicitari Bravo tin-eo tot asa |
Nu este introdusă data nașterii pentru Larisa Oancea. [