Iubim
mă vezi zâmbind
nu știi ce-ascund
și nici nu vreau
e mult prea mult
să-mi mai aduc aminte
uitat-am de cuvinte
de nopți pierdute
și vise risipite....
când ușa am închis
la dormitor..
acolo a rămas un timp
răzbesc doar eu
prin iala încuiata
să ies zâmbind afară
de parcă niciodată
nu a plouat cu lacrimi
pe-o margine de pat
cu inima făcută ghem
pășesc și mă întreb
sunt eu?
ce soare cald se uita bland
si fac cu el un legamant
de mana amandoi pornind
iubim acest pamant!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.