Odată la cincisutepatruzeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
La cincisutepatru şi ceva de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizecişipatru se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe-o masă aa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri vechimea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gustă

Mă gustă! iubito, în noapte,
Sclipirea din ochi ţi-o doresc,
Mi-e dor... de buzele-ţi coapte,
Ce-n şoaptă îmi spun"te iubesc".

Mă gustă! când luna se culcă
Şi nu ne mai poate trăda,
Pe mine, năvalnic, te urcă,
Eu nu pot să spun decât... da.

Mă gustă! şi soarbe-mi nectarul,
Putere să-mi dai şi extaz,
Cu vin e pe masă paharul
Şi tu... roşie-arzând în obraz.

Mă gustă! şi pierde-mă-n tine,
Luceferi când bat în fereastră
Şi-atinge-mă doar cu suspine,
În clipa ce e doar a noastră.

Mă gustă! când soarele curge
Si curgem, iubito... şi noi,
În braţe adânc te voi strânge,
Topindu-mă pe sânii tăi goi.

Mă gustă! şi dă-mi-te toată,
E ora amorului sfânt,
Un semn şi-o mai facem odată,
Privirea mereu... ţi-o ascult.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristeţea
Şi toţi salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ţi-e tinereţea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o oraşul plin de tumult
Şi cântecele toate rostite în şoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauţi aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ţi cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

Am să cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
Să suflu printre buze în el
Să ardă mai repede şi mai tare.

Am să călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus şi mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie şi viaţă, şi moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaştri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ţinut scăldaţi în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Şi lumea care e pe drum şi-o să vină.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea se întoarce, el gustă farmecul

ea se întoarce de unde a plecat hotărâtă
şi rupe din sine tot ce s-a întâmplat
fără să găsească lumina de la început
dar aprinde câte o lumânare pentru fiecare inimă
dăruită princiar aproapelui.

el gustă farmecul uitat în iubire
până la ospăţul nunţii de aur
şi atunci cu evantaiul fericirii va schimba boarea
ce umple memoria cu poeme
până va primi peştişorul cu nimb strălucitor
în apele cu năvodul zdrenţuit
din mările sudului

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus paharul!

Hai să ridicăm paharul,
Sus Feteasca, sus Cotnarul!
Dacă ţii la băutură,
Sus paharul încă-o tură!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (3 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce

murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul şi de-a latul
până la orbire

vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu venin

Când neputinţa ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâşma unui fioros destin.

Tu ieşi pe uşă şi eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.

Nu neputinţa, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire şi destin.

Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub limbile femeilor palpită jertfelnice pungi cu venin dulce ca mierea de cioburi pe care o bei când ţi se umple paharul.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană

mai lasă-mi un cuvânt viu
dacă păsările îţi dorm
sub rădăcini de piatră

celor ce aud
plânsul tăcerii
dă-le paharul adânc
să-l umple
de zbor

celor ce văd
piatra din lună
dă-le timpanul mai larg
să-l umple
de foc

celor ce simt pământul
cum se adânceşte în trup
dă-le pentru o zi
vârful de stâncă
să le fie coroană

celor ce gustă
din sângele fânului cosit
dă-le tălpi străine
să înveţe plângând
limba ierbii necoapte

şi-atâtea lacrimi să fie
să nu mai încapă
în niciun cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul

Vine momentul când inima tace...
Nu mai vorbeşte prezentului despre trecut,
Nici despre un alt început.
Se cuibăreşte în tăcerea
Ce o înveleşte ca pe un prunc
Nenăscut încă...
Aşteaptă ca renaşterea să izvorască
Din adâncurile intangibile, reci...
Calcă cu tălpi de lumină
Pe catafalcul de roze
Şi îngerii se opresc şi desenează drumul,
Devenind candelă şi mir
Pe fruntea de crin...
Bine-ai să pleci,
Bine-ai venit!
Pe irisul tău împietrit
Ai pitat suferinţa şi bucuria,
Acum fugi de culorile vieţii
Scăpărând lumina într-un alt univers...
Picuri linişte în paharul destinului
Şi îţi înmoi taina
În paharul necunoscutului,
Apoi devii aripă
Peste care se depune
Nisipul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată

pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
şi locurile -n pustiu.

pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la tei
au crescut spini şi ghizdei,
de când aşteptam să vie
mândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.

apele tulburi s-au dus,
peste albii ele-au curs,
spălând pietrele tăcute
şi pe vale şi la munte.

alte vremi, aceeaşi roată,
şi din dragostea de fată
a rămas doar umbra ei
îngropată-aici sub tei.

vin toamne şi primaveri,
timpul a trecut ca ieri,
doar regretele ne umple,
ne dă albul pe la tâmple.

pun stăpânire pe noi
amintirile strigoi,
chipul de neunde închisu-l,
sărutând dorul şi visul...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta

Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieşi fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu

umbra ta
fără vârstă
se aşază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PAHARUL VIETII

Dar iată anii au trecut,
Păru-i nins şi-i mai puţin
Ne amintim ce-a fost demult
Şi-n tinereţe revenim.

Luptându-te din val în val
Încă din anii tinereţii,
Vezi în cupa de cristal
Umplându-se paharul vieţii.

Vin din urmă ani trecuţi
Sar trepte mari spre înălţimi,
Sfioşi la început, ca şi recruţi,
Puţin câte puţin devin mulţimi.

Ajungând în vârf de piramide
Modelând un vârf ne precizat,
Întorcând apoi clepsidre
Cu un nisip nemăsurat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercasem să înţeleg de ce trebuie să aştepţi ultima picătură care umple paharul cu venin pentru a ieşi dintr-o relaţie când, de fapt, îmi era clar că un singur strop era suficient pentru a sparge paharul şi a fugi.

Dorina Georgescu în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul de centru

Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,

Sălbatec o muşcă precum un şacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,

Din drumul furtunii se-nalţă spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Şi cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,

Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Şi cercul se-nchide din noapte în zori,

Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie şi ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duceţi o linie prin α, γ şi η din constelaţia Perseu şi cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veţi da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface şi el în nenumărate stele mici. Şi cu cât te uiţi mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluţe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliştea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din Bucureşti. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca nişte diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeaşi seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda şi cometa Brooks.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hăţurile iubirii

Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înţelepciunii hăţurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenuşă stelară în zboruri infinite.

Cenuşa o păstrez şi-n mângâieri, şi-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.

Vom ţipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credinţă,
Îmi vei purta iubirea în hăţuri, mereu,

Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenuşă stelară în zborul duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ai curajul

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea

Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

Si de-ai avea curajul
Sa pleci odata cu ea
Ai uita tot blindajul
Ai sti ca e viata mea
Ai vrea sa te pierzi in ea
Alaturi de persoana mea

Priveste peisajul
Dincolo de stea
Incepe vernisajul
Te urneste catre ea
Priveste catre stea

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

poezie de Ana-Maria Bitună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!