Odată la cincizeci de ani
Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Și scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca și-n inima ta.
Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Și punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.
Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiți la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.
Observi cum încet gălbenește dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-și gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.