Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincisutepatruzeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
La cincisutepatru şi ceva de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizecişipatru se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe-o masă aa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri vechimea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut

de cincizeci aproape
mă îndrept spre şaizeci
mă ţin tare
mai mult lângă tine
o vreau
oare e un pă
cat să iubeşti
o femeie care nu e a ta (?!)
nimeni nu ştie cu adevărat
de unde vine dorinţa de unde
vine păcatul dacă o fi
păcat să te doresc numai eu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă mărunt... Mă gândesc că n-am cincizeci de bani...
Sss... spune frunzişul uscat... Cerul e de plumb... Vântul loveşte cu ploaia subţire...
"Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântă din drâmbă... Vrea iubire..."

George Bacovia în Pe maidan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte o puteai citi de mai multe ori şi o puteai vedea de fiecare dată altfel. Era exact acelaşi lucru ca momentul în care cunoşteai o femeie: într-un fel o înţelegi la douăzeci de ani şi în alt fel o înţelegi la treizeci, patruzeci, cincizeci de ani. La douăzeci de ani e posibil să nu ai răbdare s-o termini şi, înainte de a o termina, începi alta. La treizeci de ani o citeşti în paralel cu alta, încercând să te descoperi pe tine. La patruzeci de ani, dacă ea ţi-a lăsat o impresie bună, îi dai o şansă până la final. La cincizeci de ani, ştii cine eşti şi ce îţi place – o reciteşti nostalgic, pe nerăsuflate. Dar ce se întâmplă cu acea carte veche, deschisă pentru prima dată? Din ea se varsă, prin particulele de praf, lacrimi uscate. Acea carte, precum iubita fidelă, are ochi doar pentru tine, iar când ţi se deschide – citeşte-o tandru şi cu răbdare, căci te-a aşteptat mult.

citat din romanul Din octombrie până în martie, II de Carmen Stoian (2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea se întoarce, el gustă farmecul

ea se întoarce de unde a plecat hotărâtă
şi rupe din sine tot ce s-a întâmplat
fără să găsească lumina de la început
dar aprinde câte o lumânare pentru fiecare inimă
dăruită princiar aproapelui.

el gustă farmecul uitat în iubire
până la ospăţul nunţii de aur
şi atunci cu evantaiul fericirii va schimba boarea
ce umple memoria cu poeme
până va primi peştişorul cu nimb strălucitor
în apele cu năvodul zdrenţuit
din mările sudului

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus paharul!

Hai să ridicăm paharul,
Sus Feteasca, sus Cotnarul!
Dacă ţii la băutură,
Sus paharul încă-o tură!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (3 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce

murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul şi de-a latul
până la orbire

vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu venin

Când neputinţa ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâşma unui fioros destin.

Tu ieşi pe uşă şi eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.

Nu neputinţa, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire şi destin.

Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub limbile femeilor palpită jertfelnice pungi cu venin dulce ca mierea de cioburi pe care o bei când ţi se umple paharul.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinind şaizeci de ani

Între treizeci şi patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între şaptezeci şi optzeci el este prada a o sută de afecţiuni.
Dar de la cincizeci şi până la şaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă şi împăcată – inima se bucură de-un binemeritat răgaz.

Am lăsat în urmă Desfrâul şi Lăcomia;
Am terminat cu Profitul şi cu Mândria;
Încă-s ferit de beteşuguri şi de şubrezenie,
Şi-s încă departe de vârsta decrepitudinii.

Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri şi munţi;
În inima şi-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor şi-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii şi cânt în gura mare.

Mēng-tē mi-a cerut un poem şi, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are şaizeci de ani,
A venit "Timpul urechilor ascultătoare."*

* Cele cinci slăbiciuni: desfrâul, lăcomia, mândria, mânia şi ataşamentul faţă de lucruri.
* Prietenul şi leatul lui Bai Juyi
* Confucius a spus că până la şaizeci de ani, "urechile l-au ascultat", de aceea această vârsta mai este numită "timpul urechilor ascultătoare."*

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
aşa cum buldozerele
taie fin

pădurile

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană

mai lasă-mi un cuvânt viu
dacă păsările îţi dorm
sub rădăcini de piatră

celor ce aud
plânsul tăcerii
dă-le paharul adânc
să-l umple
de zbor

celor ce văd
piatra din lună
dă-le timpanul mai larg
să-l umple
de foc

celor ce simt pământul
cum se adânceşte în trup
dă-le pentru o zi
vârful de stâncă
să le fie coroană

celor ce gustă
din sângele fânului cosit
dă-le tălpi străine
să înveţe plângând
limba ierbii necoapte

şi-atâtea lacrimi să fie
să nu mai încapă
în niciun cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul

Vine momentul când inima tace...
Nu mai vorbeşte prezentului despre trecut,
Nici despre un alt început.
Se cuibăreşte în tăcerea
Ce o înveleşte ca pe un prunc
Nenăscut încă...
Aşteaptă ca renaşterea să izvorască
Din adâncurile intangibile, reci...
Calcă cu tălpi de lumină
Pe catafalcul de roze
Şi îngerii se opresc şi desenează drumul,
Devenind candelă şi mir
Pe fruntea de crin...
Bine-ai să pleci,
Bine-ai venit!
Pe irisul tău împietrit
Ai pitat suferinţa şi bucuria,
Acum fugi de culorile vieţii
Scăpărând lumina într-un alt univers...
Picuri linişte în paharul destinului
Şi îţi înmoi taina
În paharul necunoscutului,
Apoi devii aripă
Peste care se depune
Nisipul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gustă

Mă gustă! iubito, în noapte,
Sclipirea din ochi ţi-o doresc,
Mi-e dor... de buzele-ţi coapte,
Ce-n şoaptă îmi spun"te iubesc".

Mă gustă! când luna se culcă
Şi nu ne mai poate trăda,
Pe mine, năvalnic, te urcă,
Eu nu pot să spun decât... da.

Mă gustă! şi soarbe-mi nectarul,
Putere să-mi dai şi extaz,
Cu vin e pe masă paharul
Şi tu... roşie-arzând în obraz.

Mă gustă! şi pierde-mă-n tine,
Luceferi când bat în fereastră
Şi-atinge-mă doar cu suspine,
În clipa ce e doar a noastră.

Mă gustă! când soarele curge
Si curgem, iubito... şi noi,
În braţe adânc te voi strânge,
Topindu-mă pe sânii tăi goi.

Mă gustă! şi dă-mi-te toată,
E ora amorului sfânt,
Un semn şi-o mai facem odată,
Privirea mereu... ţi-o ascult.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristeţea
Şi toţi salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ţi-e tinereţea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o oraşul plin de tumult
Şi cântecele toate rostite în şoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauţi aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ţi cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

Am să cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
Să suflu printre buze în el
Să ardă mai repede şi mai tare.

Am să călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus şi mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie şi viaţă, şi moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaştri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ţinut scăldaţi în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Şi lumea care e pe drum şi-o să vină.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată

pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
şi locurile -n pustiu.

pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la tei
au crescut spini şi ghizdei,
de când aşteptam să vie
mândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.

apele tulburi s-au dus,
peste albii ele-au curs,
spălând pietrele tăcute
şi pe vale şi la munte.

alte vremi, aceeaşi roată,
şi din dragostea de fată
a rămas doar umbra ei
îngropată-aici sub tei.

vin toamne şi primaveri,
timpul a trecut ca ieri,
doar regretele ne umple,
ne dă albul pe la tâmple.

pun stăpânire pe noi
amintirile strigoi,
chipul de neunde închisu-l,
sărutând dorul şi visul...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta

Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieşi fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu

umbra ta
fără vârstă
se aşază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e ziua lui Oneaţă

pentru prietenul Oneaţă, de ziua lui...

Azi e ziua lui Oneaţă
Are ani... doar... 63,
Tânărul, ca o dulceaţă,
Mult râvnită de femei.

Să-i dea Domnul sănătate,
Bucurie, bani, noroc.
Masa... plină de bucate
Şi în inimă mult foc.

Eu de-aici, ridic paharul
Şi toastez... pentru Titel,
Până se goleşte barul
De parfum şi de rimel

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!