Bătut de soartă

în prea scurte momente ne tragem
afară din lanţ şi apoi ne căim
pentru soarta vicleană adusă
în aripi de gândurile triste uşa
zăvorâtă de ghinionul viu

bătut de soartă peste firea furată
la cântarul cu balanţă într-un gest
cochet scufundat în cupa visătorului
vărsată neglijent peste o grădină

cu trifoi cu patru frunze aproape
verzi poate numai o seară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Aş vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăţa, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.

Aş vrea să fiu
şuviţa de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.

Aş vrea să fiu
un val de Beţie
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.

Aş vrea să fiu atomul
de Răutate
când sufletul Herei
îşi va destrăma conţinutul
în săgeata inocentă
a vicleanului Cupidon.

Aş vrea să fiu
scânteia de Adevăr
când gândurile
înţeleptei Atena
vor înceta
să-şi mai mintă nebunia
în braţele unui virtuos Adonis.

Aş vrea să fiu Ares,
într-o Clipă de Voluptate
să declar război inimii tale
şi să-l câştig cu Răutate...
într-o Beţie de Adevăr
să mă proclami Zeus!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum

Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.

Dar mi-a fost pesemne calea
De-un duşman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Uşa zăvorâtă...

De trei nopţi aceeaşi cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaşte dorul.

Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Şi de-o fi zăvor la uşă,
Intru pe fereastră!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschizând calculatorul pentru a vă răspunde, m-am oprit din drum pentru a verifica ceva într-o carte a Tatălui meu. Şi cartea s-a deschis de la sine la un trifoi cu patru foi, găsit de el şi pus în carte. De câte ori el călca într-o livadă, după câţiva paşi se apleca şi culegea un trifoi cu patru foi. Era aproape miraculos. Poate că şi acum e un semn bun, de început.

începutul de la Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori în calendar

de la Andrei la Ioan,
de la Ioan la Dumitru
de la Dumitru la Gheorghe,
de la Gheorghe la Mihai,
de la Mihai la Nicolae,
de la Nicolae la Vasile,
tot pământul se îmbracă în culori
vii, vesele, mohorâte sau triste,
iar culorile se amestecă într-un cer
peste o primăvară
peste o vară,
peste o toamnă,
peste o iarnă,
peste un pământ răscolit de nevoi, de griji
doar uneori de bucurii,
la sărbători toate culorile se adună să spună povestea
unor oameni simpli,
ce au trăit şi murit într-un pământ numai al lor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul cu trifoi

Cândva strângeam dorinţe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
şi ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.

Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
şi-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe fraţi, vecini, în liniştea din noi.

Dar i-am pierdut pe străzile oculte
şi-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.

Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viaţă fără noi,
dorind să retrăim cândva speranţa,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt înfăşurată în fluturi

Sunt înfăşurată în fluturi şi aripi
ce fâlfâie peste poieni şi gustă din miere
şi bat întorcându-se apoi, ca să moară cu-o zbatere tristă,
dar degeaba aştepţi să scutur pulberi de flori.
O, pentru soare, pentru încinsul, nemăsuratul
soare, pentru cel mai bătrân decât vremea...
Sub piele însă, şi sânge, în măduva mea,
greoi se mişcă vulturi de mare captivi,
cu aripi mari şi cărora niciodată nu le scapă vreo pradă.
Cum v-aţi învolbura pe ape, în furtuna de primăvara?
Cum ar fi ţipătul vostru, când soarele v-ar încinge galbenii ochi?
Zăvorâtă e grota! zăvorâtă e grota!
Şi între gheare vi se chircesc, albind ca florile-n beciuri,
Cele mai intime trestii.

poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

La popota cu frunze

Împart frunze...
Frunze de copaci uscate şi verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alţii...
Nu mă consider un bun
împărţitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
şi ameţesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
şi apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi şi uscate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

împăcare

ziua mă-mpac cu mine
seara ne-mpăcăm
trecem apoi prin ceasuri
de amor orb fumat până
la filtru tragem
e opiul nostru cel din fiecare seară
îi sărut gândul
suntem împăcaţi în împăcarea noastră
dar ne gândim la un subiectul
de ceartă pentru mâine
dimineaţa bem ketamină şi combatem depresia
ne mărim ritmul cardiac
apoi umblăm cu simţurile amorţite
e un fel de-mpăcare cu viaţa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsneşte peste oraş

înfricoşând lumea şi aşa speriată
pe trotuarele încinse într-un brâu
fierbinte de bitum
în timp ce apa se încălzeşte sus
tunetele se abat asupra blocurilor
care stau în poziţie de drepţi
admiţând că trebuie să reziste
copacii sleiţi de puteri făceau
plecăciuni sub biciul vântului
câteva crengi au abandonat lupta
şi s-au ghemuit la sol boţind frunze
fulgerele se plimbă pe cerul
supărat şi se descarcă undeva
lumea nu ţine să vadă pe cine
a nenorocit trăsnetele dezlănţuite
ploaia bate cochet pe la geamuri
aşteaptă să-i deschidă cineva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

sat neluminat -
seară de noiembrie
peste cimitir

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou-mormânt

Şi dus a fost!
Cuminte
m-am aşezat apoi pe bancă
cu cele două aripi pe genunchi
cădeau mănunchi de frunze peste vie
şi paşi se auzeau
prin curte măturând
din cele două aripi ningeau peste cuvinte
cadavrul unui înger
ce dus a fost
de-o minte
c-un nou-născut mormânt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veleitatea unui zar

este că are un număr în
finit de feţe
poate că e prea mult şi nu
îndeajuns pentru sfânta
inchiziţie de demult
în zilele lor bune de jupuit
fript sau bătut în cuie
poate că nu ajunge şi ar mai
trebui să
- ţi pună pielea
- n băţ nu e mult prea mult
viaţa e o aruncătură de zar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutim amân

doi în văzduh aproape
batem din aripi fără să ne strigăm
eu te cânt tu mă chemi
apoi fiecare în tăcerea lui
a noastră
ţinem cu sfinţenie la ea
plutim în aerul po
luat cu porţia în porţii mici
mici de tot
mai dăm din aripi să ne facem mâna
din plictiseală vin bătăile de aripi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la întâmplare

Dintr-un volum de versuri, doar sonete
Citesc în noaptea asta. Cât să-mi treacă
Tristeţea mult şi oful... doar oleacă...
Apoi întorc oglinda din perete.

Alunecos, ca firul de mătase,
Din cupa vieţii-mi picură amarul
Sperând zadarnic să-mi arate zarul
În loc de "unu-unu","şase-şase".

De mult aştept din ceruri o minune
Trifoi cu patru foi să îmi răsară
Dar soarta, văd, se ţine doar de glume...

Îmi dă doar ierni în loc de primăvară
Şi mă trimite rătăcit prin lume.
Apoi mi-aruncă-n silă zarul iară...

sonet de Mihail Mataringa (5 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste care?...

Peste care zi din viaţă, te-am găsit şi admirat
Pe ce faţă şi prefaţă, cartea, rost şi-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colţ de viaţă, ne-a plăcut şi ne-a durut!

Peste care colţ de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, braţele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?

Peste care amintire, să te-aşez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în şoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viaţă, ai împrăştiat blestem?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o altă dimineaţă

e o altă dimineaţă şi o altă seară
într-un alt albastru uneori prea timid,
aproape de mov, de verde, de alb,
dar mereu cu acelaşi gust de zbor.
alteori e acelaşi albastru exotic
ce cântă-n grădini peste umbre cu frunze.

mă-ntreb de eşti acelaşi tu,
a unui soft rătăcit în venele mele,
prea repede să-mi dau seama de culoarea durerii
cu modelele ei de broderie scăldate-n ape.

lăsat la uşa mea, aerul acesta complicat,
ce nu-l pot ţine în braţe devine un gol
cu parfumul tău ce mă-neacă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă pe o stâncă

Înăuntru, geana unei lămpi micuţe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare şi temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă şi cheia pierdută.

Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-şi reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută şi mareea gureşă peste care luna-i stăpână.

Înăuntru, blestemele şi binecuvântările-ancestrale.
Afară, căuşul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem

Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munţi
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm de continuat

Noaptea nu a fost de vină
S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Fire oarbe de lumină
Au suit încălecat.

Lucii plase sanguine
Desenând Electric-Cer
Tremură în voi şi-n mine
Ciorna Marelui-Mister

Peste cat şi peste vis
Lungi persoane somnambule
Clatină lângă abis
Þeste verzi de libelule.

Şi gunoiul în căldări
Fierbe colorând cu pete
Roşu-galben fund de mări
Pe înecul din perete.

S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Pe la colţuri, pieze rele,
S-au bătut şi s-au scuipat
Pentru inima din ele.

Ochiul sfântului la geamuri
Plânge palid căci în curte
Bat pe burta lor tam-tamuri
Mâţele cu labe scurte.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!