Deschizând calculatorul pentru a vă răspunde, m-am oprit din drum pentru a verifica ceva într-o carte a Tatălui meu. Şi cartea s-a deschis de la sine la un trifoi cu patru foi, găsit de el şi pus în carte. De câte ori el călca într-o livadă, după câţiva paşi se apleca şi culegea un trifoi cu patru foi. Era aproape miraculos. Poate că şi acum e un semn bun, de început.

începutul de la Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifoi

într-o frunză de trifoi...
am găsit cu patru foi!
e norocul meu ascuns...
cred că Dumnezeu l-a pus

ca să-mi fie ziua plină
de caldură şi lumină
noaptea să nu fie neagră
vise albe să-mi aleagă

vis frumos cu patru foi
jos în vale în zăvoi..
te-am găsit şi nu te las
să mai pleci cu un atlas

nu te las să pleci pe net
eşti real şi eşti discret
te păstrez în buzunar
şi ne ducem la altar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul cu trifoi

Cândva strângeam dorinţe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
şi ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.

Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
şi-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe fraţi, vecini, în liniştea din noi.

Dar i-am pierdut pe străzile oculte
şi-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.

Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viaţă fără noi,
dorind să retrăim cândva speranţa,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc?

Un trifoi cu patru foi.
E ceva deosebit,
Însă eu nu am găsit
Şi, c-ar fi, mă cam "îndoi".

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cine ştie unde

Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veştejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmaţi,
erai sau nu complicea iluştrilor bărbaţi
care veneau călare pe-o termită
de cine ştie unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă şi să-ţi facă semne.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trifoi într-o inimă - ploaie cu trifoi şi pisoi

ce ploaie îmi bate din geam vremea
dau fuga până acasă
pun acoperişul pe bloc
des absurd cum plouă
cum ţi se pare rochia mea
atârnată de autostrada soarelui care urcă spre cer
ca o foiţă de ţigară sau ca o fată desculţă
hai îi spune mai bine să dăm naştere azi unui pisoi
şi în partea inimii a început să le încolţească un trifoi

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit o grămadă de trifoi cu patru foi care nu mi-au adus niciun noroc. Mă gândesc că poate n-ar strica o petală în plus...

aforism de Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit o opincă! Mai am nevoie doar de noroi şi de un ţăran cu joc la trifoi în patru picioare desculţe încălţate-n noroc...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vara
după trifoi cu patru foi –
dar şi astăzi

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercului...

patru şi încă patru.
se desface fiecare cifră
în părţile ei intime.

oricum încerc,
obţin patru vii în patru morţi,
patru gratii în patru pereţi,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.

totul are patru laturi,
chiar şi minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lăţime, grosime şi sens.

matematica plecării
se îngrămădeşte în cifra asta,
ca şi când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.

azi se sărută cifra,
se iartă de înalta trădare,
se face spaţiu în cruce
pentru ort.

să bem pentru sufletul moartei
un jack sau o fugă de bach.
doamne,
şi ce loc era în doi pentru unu plus unu...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva răutăcios, ceva care rănea

şi mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte şi o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea şi mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. şi minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea şi a stins lumina, am închis ochii
şi lacrimile s-au revoltat, şi-au ţâşnit
luând cu ele vălul negru
şi-atunci am văzut.
cărţile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap şi se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
şi asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura şi frustarile sale
nimeni şi nimic nu-mi poate lua imaginea cărţilor
decât odată cu viaţa.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam, n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

P. S.
Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulţumit pentru "atenţie" şi i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuşi. După vreo şase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult şi care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soţia mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soţia mea de a-şi dezvălui cele mai bune calităţi ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soţia mea şi plin de recunoştinţă faţă de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenţie definită, dar cu o siguranţă de somnambul, un anumit sertar şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se ţese
Drum spre rai

Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai

Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai

Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorţii strai

Patru crai reflex morminte
Patru crai
Harul din potire minte
Fără grai

Patru crai dormind pe ape
Patru crai
Steaua lacrimii să-ngroape
Haide-hai...

poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorul

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
Şi se pierde în zare.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Parfumul florilor de tei
Ce m-a-mbătat în tinereţe
Îl simt şi acum, la anii mei
Cum mă mângâie cu blândeţe.

Cinci flori de tei stau într-o carte,
Le-am pus aşa, ca amintire...
Cinci flori de tei, demult uitate,
Nu mai e nimeni să le admire.

Toate au rămas acum departe,
Visurile, ca şi iubirile pentru femei,
Amintirile stau cuibărite într-o carte,
Alături de florile de tei.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care atât de mulţi oameni nu reuşesc să facă nimic în viaţă este că atunci când oportunitatea le bate la uşă, ei se află în curtea din spate, căutând trifoi cu patru foi.

citat din Walter P. Chrysler
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pseudoautor: cartea mea şi "cartea" ta

La patru ani o dată eu scriu o carte, una,
Nu cinci pe an, ca tine, ce plagiezi întruna,
Dar cartea mea e mândră că plagiată nu-i,
Nu e nici agramată, nici plină de prostii!...

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătut de soartă

în prea scurte momente ne tragem
afară din lanţ şi apoi ne căim
pentru soarta vicleană adusă
în aripi de gândurile triste uşa
zăvorâtă de ghinionul viu

bătut de soartă peste firea furată
la cântarul cu balanţă într-un gest
cochet scufundat în cupa visătorului
vărsată neglijent peste o grădină

cu trifoi cu patru frunze aproape
verzi poate numai o seară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire, bărbatul care ştie să cânte are permanent la butonieră un trifoi cu patru foi.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cosât cu Pătru Nica

Într-o dzî, dă gimineaţă,
Cum cosam noi, amândoi,
Supt un geal, pă o postaţă
Unge-am sămănat trifoi,
Lângă plaţu' lu Burtoane,
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
- Nu cosî, c-ăişia, Ioane,
M-am iubit io cu Florica!
Io, cum mi-s om sîmţîtori,
Pă loc c-am încrepenit –
N-am cosît, cam d-un porşori,
P-unge Pătru s-o iubit...
Cân' trăjiam io măi cu drag,
Tot o apă şî săcios,
Să m-aprupii dă cârşiag,
Iar m-oprieşcie-ăl păcătos...
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
-Ceaceo,-ăişia, în trifoi,
O stat mama lu Florica
Şî s-o fost uitat la noi!
M-am oprit, mut dă mirare
Da' şî mort dă curios'
(La aşa o smintă mare),
Şî-l întrăb: –Mă rog frumos,
Da' să nu-ţ' schepe nămica,
Şî să-m spuni, da' drept, acu',
Şie-o dzîs mama lu' Florica?
Şie să dzîcă?!... O dzîs: - Muuu!

poezie de Ioan Jorz din Antologia poeziei în grai bănăţean
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!