*
Nucul cel umbros-
odihna drumețului
prins în visare.
*
Plop singuratic
cu vârful peste soare-
limpede cerul.
*
Stea cazătoare
se pierde privirii-
întunecime.
*
Floare de stâncă-
singurătatea
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
HAIKU
*
Nucul cel umbros-
odihna drumețului
prins în visare.
*
Plop singuratic
cu vârful peste soare-
limpede cerul.
*
Stea cazătoare
se pierde privirii-
întunecime.
*
Floare de stâncă-
singurătatea
haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
*
Floare de stâncă-
singurătatea mută
fură privirea.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o terasă-
ciugulind cașcavalul
cioara flămândă.
*
Umbre peste văi
soarele trecând piscul-
ultima rază.
*
Stelele pălind
sub razele de soare-
sclipiri de rouă.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbel alb
scurmând după semințe-
rond cu flori toamna.
*
Irespirabil-
în atmosferă noxe
și aer cețos.
*
Potecă în crâng-
sub pașii drumețului
foșnet de frunze
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN VÂRFUL DEALULUI LA NUC (Rubaiat)
În vârful dealului, la nuc
M-așteaptă ieie să mă duc
La un dans sub raza lunii,
Să nu cânt singur ca un cuc.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna pe cărări
pașii trecătorului-
foșnet de frunze.
*
O lună plină-
peste vârful brazilor
argintul toamnei.
*
Lună crescândă-
înghițită de apus
ultima rază.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
India
călătorie în țara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînțelegând
peste pustiul sufletesc
din cărțile lor sfinte
voi privi apusuri
și praful ridicat de pașii elefanților
de pe țărmuri
și copaci cu zeci de glasuri cântătoare
voi filma înțelepți
muritori de foame
hrăniți cu durere
leneși pentru odihna sufletului
și tăcuți
în singurătatea lumii
între pereți din trestii
voi vedea dansul sacru
al femeilor învățate ca păsările
să cânte
și în vise să-i adoarmă iar
pe cei privitori
în noaptea
imposibil de ținut minte
mă voi pierde înmărmurit
lângă un trup străin
dar ce mult îl iubesc
trupul
și ce pătrundere - prinsoare și
apoi rupere - supărare va fi
și dimineața încolăcit de nori
nu voi ști dacă a fost vis sau nu
și voi căuta degeaba un semn
să vină noaptea mai repede
voi aștepta
cu sani și visare indiană.
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o speranță-
stropii ploii de vară
căzând pe creștet.
*
O rândunică
la zbor învață puii-
mirosul toamnei.
*
Privește cerul
de pe pustiul pietrei-
o floare de colț.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conturat pe cer-
în vârful copacului
cuibul de cioară.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de ianuarie
Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.
Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...
Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,
Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.
sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopul singuratic
În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Și erau înalți și mândri, verticali, unul ca altul,
Groși erau la trunchi și nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu niște zmei.
Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzlețitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Și în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.
Azi trăiește singuratic în colț verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muțimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge și suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,
Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lenii
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă
Și mâncarea ce-i făcută
Din cârnați picanți, cu șuncă.
Leneșul doar dă poruncă
Să-i dai apă ne-ncepută;
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă.
Ar bea zeamă de cucută
De ar ști că nu-l aruncă
În tenebră de speluncă,
Unde moartea îl sărută...
Ușoară-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul gondolierului
Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic,
Ce-n periplul lui acvatic
Își găsește mângâiere.
Cântă numai din plăcere
Acest tip înalt, simpatic.
Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic.
Gondola-nghite "jăratic",
Dar este numai o părere.
Gondolierul charismatic
Face volte-ntre veliere
Ținând vâsla cu putere
rondel de Ioan Friciu (1 iulie 2008)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE PE CERUL ÎNSTELAT, AZI AM FURAT UN PUMN DE STELE
De pe cerul înstelat, azi am furat un pumn de stele
Și-n naivitatea mea am început un joc cu ele,
Luna paznic peste boltă m-a văzut, ca să mă certe,
Să-mi arunce invective c-am trecut la fapte rele.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare albă
Unde ești visare albă
Zvon de ciută printre foi!
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină;
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nște intruși!....
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umăr,
Ni se pară că năpasta,
Mână norii, fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare albă
Unde ești visare albă,
Zbor de vise printre foi...
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină,
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem niște intruși!...
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umor,
Ni se pară că năpasta...
Mână norii fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngălbenite-
cad de vânt legănate
frunze de arțar.
*
Croncănit prelung-
în vârful castanului
cârdul ciorilor.
*
Amețitoarea
mireasmăa crinilor-
glastra de cristal.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vânt funigei-
pe cerul toamnei târzii
soare generos.
*
În toamna rece-
sub cerul dimineții
frunze brumate.
*
Pe ram de alun-
pregătită pentru salt
o veveriță.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
Oh, ce iubire am visat!
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!