Sărută-mă, nu pierde clipa
Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Și-ncearcă a-nteți risipa
Veșmintelor... până la pat.
Aruncă-le!... i-așa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Și mierea fluturilor... goi.
Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.
Stârnește-mă!... și mă aprinde!
Descătușând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... și stele.
Sărută-mă!... nu pierde clipa
Când fierbe sângele în noi
Și ceru-și scutură aripa
De nebunie... și de ploi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.