Sleit privesc
cum sufletul pleacă din corp
la valea morilor pe aleea florilor
în sunete de chitară
joacă sufletul pe apă
sleit privesc corpul lăsat
cu inima zdrobită
numai simt nici patima
vedeam o grație sfioasă cum
se ridică dintr-un trup neînsuflețit
plutește pe apa morilor la ivitul zorilor
sufletul dat când totul s-a sfârșit
uitând să-și caute agentul
care i-ar fi putut procura
un trup frumos și ușor de-nsuflețit
sleit mă gândesc ce mi-ar fi bine
pe aleea fericirii în orașul ispitirii
să caut chihlimbarul
veche esență pietrificată
lângă bucata de noroi
rămâne mirajul vitalității
din preistoricul arbore rășinos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.