— Vino să smulgi un smoc de păr de urs, Neculai, să-ţi descânţi de sperieturăla Dobrogea. Ştii tu ce-i Dobrogea? Dobrogea e o muiere cheală. Peste tot. În Dobrogea, soarele arde atât de rău, că grâu ia foc singur şi se mistuie-n cenuşă, în Dobrogea numai tătarii rezistă, Mohreanule. Îşi fac casele sub pământ şi de sărbătorile lor necreştineşti mănâncă tizic şi beau pişălău de mânz. Dacă vrei să pleci undeva, atunci pleacă la Gura Humorului, în Bucovina, să-ţi iei nevastă.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea asta e ţară românească şi nu este. Peste tot, când tai o oaie şi o pui în tigaie, pute a seu de te dă cu crăcii în sus. În Dobrogea, oaia nu pute, domnule, pentru că creşte o iarbă specială acolo.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.

Geo Bogza în Privelişti şi sentimente (1972)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o uriaşă ursoaică albă, iarna se aşeza în patru labe, mormăia şi sufla greu printre dinţi şi printre buze. Întărâtaţi de acest mormăit, asupra Dobrogei îngheţate năpădeau şerpii şuierători ai uriaşelor viscole. Între cer şi pământ, dela zare la zare, viscolele vânturau şi vânzoleau zăpezile neprihănite Parcă ardea pretutindeni cu freamăt, un fermecat foc alb, rece. Cum era atunci Dobrogea? Dobrogea, toată Dobrogea era atunci de argint. De argint era atunci Dobrogea. De argint îngheţat. Bursucii dormeau ascunşi în bârloguri. Dropiile grase se piteau în nămeţii cât casa. Iepurii cu urechi ciulite rodeau tufişurile de mărunţi măceşi ai răzoarelor. Drumurile... Drumurile, câte se vedeau şi câte nu se mai vedeau, erau stăpânite de haitede lupi flămânzi. Pe coşurile bordeielor ciobăneşti, pe coşurile colibelor turceşti şi ale aşezărilor tătărăşti se ridicau, negre, fuioare de fum. Dobrogenii, veri de ce naţie ar fi fost, hibernau. Numai marea rămânea vie, neagră şi neînchipuit de sălbatică. Vuia! Vuia a pustiu şi vuia a pustietate. Vuia a tristeţe şi vuia a bucurie...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea

Leagănul primului nostru regat,
primul făcut de Asparuh
în visul său către o economie puternică,
a cui sabie strălucea peste stepa ta surdă?

Dobrogea! Ţara grâului, a păşunilor
foarte largi, cu câmpuri fertile,
astăzi naşti şi lauri nobili,
lauri pentru mândrii noştri luptători!

Unde le-a lăsat sabia fără amintire?
Unde nu i-au aşteptat?
Acolo unde pavilionul lor nu este glorificat,
conducând libertatea?

poezie de Ivan Vazov (29 octombrie 1916), traducere de M.G.
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea e colţul nostru de Asie.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani de ţară

Carpaţii ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
ţara asta n-are oameni
ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
ţara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii
ţara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine cunoaşte Dobrogea o iubeşte pentru totdeauna!

citat din George Vâlsan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua băutului, în Dobrogea

La cafenele când mergeau
Luau bătrânii un furtun
Şi-apoi, ca orice turc, sorbeau
Din narghileaua lor... tutun.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de tot Baiazid şi-a dat seama că-l port prin Dobrogea arsă de soare, ferind lupta, slăbindu-i puterea oştirii şi răbdarea

Camelia Opriţa în Mircea Cel Bătrân ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dodoloaţă

La 1877,
România a ieşit din noapte.
A învins oastea păgână
Şi-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură îşi poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul şi moldoveanul
Şi-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în şcoli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E viţa noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
Să nu se mai risipească!

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, România

Suntem strănepoţii lui Burebista, Decebal
Chiar dacă ne-am născut în Dobrogea, Banat,
Bucovina, Muntenia, Moldova sau Ardeal...
Suntem urmaşii soldaţilor ce în război au luptat.

Au vărsat lacrimi şi sânge soldaţii cei bravi
Purtând credinţă-n suflet şi nu teamă
Pentru a nu fi pe pământul nostru sclavi,
Pentru a ne fi România o scumpă mamă!

Suntem veşnic stăpâni pe-un vechi plai
Şi afirmăm mereu cu emoţie şi bucurie.
Suntem fraţi, avem acelaşi drag grai,
La mulţi ani, iubită şi frumoasă Românie!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea mea

Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Şi pe nisipul fin la ţărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.

Unde străbunii au stat jos pe hotar
Şi s-au făcut pământ umblat de noi,
S-au ridicat şi mari cupole şi bazar
Iar azi ne este casă pentru amândoi.

Prietenă îmi eşti cu farmecul tău pur
Nu doar tărâm cu multe ape şi cu vânt,
Lângă albastre zări, gonit de traiul dur
Şi Eminescu te-ar fi dorit mormânt.

poezie de Cristian Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara de geografie

Ţi-am prins în păru-ţi flori de Bărăgan
Şi te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iaşi, în târg, parfumu-ţi diafan
Ţi l-am furat şi m-am pierdut în el.

Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploieşti
Dar eu te iubesc în neştire
Oriunde sunt şi eşti
Şi nu sunt doar poveşti
Gura lumii-i rea,
Dar geografic eşti toată doar a mea!

Mă înveţi geografie
Tu eşti busola mea
Sunt şcolar şi-n iubire
Şi chiar declar aici tare şi sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aş dori să-ţi fiu repetent)

Ai ochi de-azur din pontul Euxin
Şi părul ca Dobrogea de gălbui
De sunt la Cluj şi tu la Balş, e-un chin,
Cu toate că-ntre noi distanţă nu-i.

Te sărut sub poartă, chiar la Târg Jiu
Îţi descopăr şi umbra pe hartă
Alături vreu să-ţi fiu
Cu toate că eu ştiu
Gura lumii-i rea
Dar geografic eşti toată doar a mea.

Tu eşti paralela mea,
Eu îţi sunt meridian
Zilnic ţi-aş cutreiera
Fiinţa toată, să fiu noul Magellan.

poezie de Marina Almăşan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă ne uneşte...

Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credinţa, pământul strămoşesc
Oltenia, mai mândră, străluce româneşte;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne uneşte.

Banatul este fruncea la graniţe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstrişte, în vremuri de război,
Ţi-a fost călită vatra cu sânge de eroi...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere geografice

Îţi spun să nu te mânjeşti
Undeva către Mânjeşti
Şi să nu te ţigăneşti
Cândva pe la Ţigăneşti
Ca să nu te mai piteşti
Când te duci pe la Piteşti
Mai bine să salţi de vesel
Prin comuna Devesel
Sau mai bine înfloreşti
Când vei sosi în Floreşti
Voi să nu vă afumaţi
Acolo pe la Afumaţi
Nici de cum să nu urlaţi
Când mergeţi pe la Urlaţi
Nici să nu umblaţi flămânzi
Prin Moldova la Flămânzi
Îmbinaţi dreptatea cu constanţa
Ca-n Dobrogea la Constanţa.

poezie de David Boia (13 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpuri eoliene în Dobrogea

Eol, al vânturilor zeu,
N-a dispărut ca Diogene
Ci pe meleaguri dobrogene,
Morişti învârte teleleu
Ba chiar mai mult, lui nu-i e greu,
Ca la odrasle pământene
Prin chiloţei, sau prin izmene,
Să vânture discret, mereu
Iar din eoliene câmpuri,
El naşte mii de kilowaţi
Căci dinspre mare, rânduri, rânduri,
Trec nori de aer alergaţi...
Când trage Marea Neagră vânturi,
Noi, devenim mai luminaţi.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate primarul să stea la masă cu familia lui când ştie că toţi tinerii din sat, din comună sunt duşi în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care să-ţi facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găseşti. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viaţa barbarilor de altadată care au venit peste noi şi s-au aşezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile şi-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, să ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Şi politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit şi moda asta a unicului guvern european, ceea ce mă duce cu gândul că s-a apropiat sfârşitul lumii.

citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lotăriile, amânate de atâtea ori, s-au tras în sfârşit amândouă în aceeaşi zi. La prima (Lotăria "Societăţii pentru fundarea unei Universităţi Române în Dobrogea, la Constanţa"), lotul cel mare de 50.000 lei l-a câştigat numărul 076.384; iar la a doua (Lotăria "Asociaţiunii pentru fundarea şi înzestrarea unui Observatoriu Astronomic la Bucureşti"), lotul cel mare de 50.000 lei l-a câştigat numărul 109.520.

Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii mele

Când te-am privit întâia oară, ştiu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foşnea ca marea, dimineaţa, încă
Zăloaga nopţii cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulţi, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbiţe de raze
Privirile în ochi şi în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, şi ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aştepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Şi ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din ţara grea de vis şi zări, Dobrogea,
Şi văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a spus să ne imaginăm că Dunărea, trecând prin Bărăgan, este ca o panglică azurie, care strânge buchetul la un loc, după ce împletise în ea alte panglici: Oltul, Siretul, Prutul; că Dobrogea cea verde reprezintă tulpinile florilor muiate în apa mării, iar câmpiile care înconjoară ţara cu verde-viu sunt frunzele florilor aşezate pe margine, în timp ce la mijloc, galbenul, roşcatul, albastrul reprezintă fiecare câte o floare. Florile sunt, fiecare din ele, deosebite. Sunt flori aspre din Carpaţi; sunt altele, flori de oraş, salbe de flori proaspete, răsădite şi crescute din sensibilitatea noastră de azi; sunt flori de câmp şi de lacuri, flori de viţă de vie şi flori de grâu. Cu toate însă sunt nemuritoare şi aşezate de multe, multe veacuri împreună, ca să ne fie nouă patrie. Ne-a mai spus că nici o altă ţară de pe harta lumii nu seamănă atât de mult cu un buchet de flori şi că trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!